O lume cu poveşti plastice, clădite pe tematici filosofice şi socio-politice aparţinând artistului Marilena Preda Sânc, se dezvăluie în cadrul Muzeului Naţional de Artă Contemporană cu ocazia expoziţiei „Utopii/Cotidiene“. Făurit de-a lungul unor decenii de activitate constantă (1981-2011), aceast univers dominat de culoare, elementul fundamental în creaţia artistei, cuprinde opere grupate pe patru teme majore: corp-peisaj, moduli, globul şi feminisme. 
Axată la debut mai mult asupra sinelui, redând în imagini propriul corp, acesta devine ulterior o temă preponderentă, un adevarat instrument de manifestare exterioară şi amendare a realităţilor socio-politice. Problematicile specifice femeilor din fostul bloc comunist, sunt tratate pe parcursul anilor în serii pornind de la Midscape (1993) până la mai actualele Diva (2008-2011), urmărind studierea perioadei de tranziţie şi al contextului post-modern de preluare la modul “copy-paste” a modelelor occidentale fară a se produce o reală însuşire.
Preocupată sistematic privind problemele feminităţii înţeleasă ca minoritate, Marilena Preda Sânc abordează această tematică atât din perspectivă personală cât şi exterioară legată de statutul marginal al femeilor în societate. Prin elementele-modulare, îşi imaginează într-o manieră energică diverse situaţii opozante precum: forme contrapunctice, armonie-discordanţă sau echilibru-dezechilibru.
Destinului ecologic al globului pământesc, cât şi viitorul acestuia hotărât la nivelul puterii politice sunt reprezentate în :„Algorithms of Power”(1995), „Globe”(1999) sau „Eurograme Bambilici”(2006), tratând şi aspecte precum problematica relaţiei Est/Vest, centru/periferie.
Absolventă a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, Marilena Preda Sânc este membră a Uniunii Artiştilor Plastici, membră AICA (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă) și membră fondatoare ARFA (Asociaţia Română a Femeilor de Artă). Creaţia sa reprezintă un tip de cercetare în domeniul vizualităţii, artista explorând atât desenul, pictura, colajul, cărţile-obiect, cât şi, începând cu anii 1990, glob-obiectul, video-performance-ul şi instalaţiile multimedia, noi medii de expresie plastică, utilizate de această dată nu pentru evadări în spaţii utopice, ci pentru o exprimare mai fidelă a realităţilor cotidiene.
Discursul plastic este unul bazat pe raţionalitate, în ciuda faptului că elementele redate ca o sinteză de forme sunt imaginate, acestea sunt mereu generate de real. Guvernată de culoare, explorând o sfera largă de mijloace de expresie, cu un aspect bizar şi misterios, cu o trecere firească de la figurativ la abstract, de la limbaj pictural la unul electronic, creaţia Marilenei Preda Sânc structurează şi destructurează o lume fictivă, inspirata din realităţile vieţii.
Legat de utilizarea cu precădere a culorii în modalităţile sale de exprimare plastică, Marilenei Preda Sânc susţine: „Pentru mine culoarea este aer, sunet, carne. Gândesc în ea mai repede decât în cuvinte”.
Lasă un răspuns