Lucrătura anti-românească este violentă. Traian Băsesscu nu doar că a introdus în spaţiul public noţiunea de regionalizare, în sensul strict şi dramatic pentru noi, de împărţire efectivă a ţării între clica portocalie şi cea iredentistă, dar a întins o capcană şi oponenţilor proiectelor sale. Care, depăsiţi la nivelul propriei înţelegeri de agitaţia reaşezării cu orice preţ a ţării într-o nouă matcă administrativă, cu una sau chiar două entităţi distincte, într-un joc de puzzle ce va degenera fără doar şi poate într-un domino menit a destrăma legăturile ţării cu glia străbună, strigă şi ei fericiţi dorinţa indusă de a se organiza referendumuri locale. Pentru că, în fapt, întreg scopul acestei mârşave manipulării este unul singur: legitimarea şi recunoaşterea referendumului local ca formă de generare, legală, a enclavelor autonome.
Pentru că, da! S-ar putea ajunge la acceptarea marelui compromis oferit de Palatul Cotroceni opoziţiei şi oponenţilor regionalizării. Referendumul local. Şi nu atât pentru că aşa spune legea, ci pentru că aici se găseşte cheia întregului sperjur băsescian ce are drept scop final sfărâmarea unităţii naţionale a României.
Astfel, întrega dezbatere derulată în jurul reorganizării administrative a ţării vizează de fapt asigurarea referendumului local pe care şi-l doresc liderii maghiarimii pentru „secuime”. Un referendum organizat în mod oficial şi cu rezultate acceptate la nivelul parlamentului (actual sau în forma sa posibil viitoare, de cameră a reprezentanţilor locali).
Şi este şi vina noastră că am picat în această capcană! Căci, prea repede am dat uitării referendumurile organizate ILEGAL în Harghita şi Covasna în ultimii ani de fel şi fel de primari şi consilieri proveniţi din feluritele organizaţii „obşteşti” de scaune şi jilţuri secuieşti, şi ale căror rezultate au fost trimise obsedant Parlamentului României pentru validare.
Ei bine, acum, maghiarimii politice i se poate oferi tocmai acea recunoaştere.
Aceasta este esenţa. Restul reprezintă doar o formă de distragere a atenţiei de la una dintre cărţile pe care preşedintele României o joacă împotriva, nu a propriului popor (căci ne îndoim tot mai mult că el ar face parte din acest neam), ci împotroiva majorităţii care l-a ales. Iar Traian Băsescu va propune oricâte „judeţe” va fi nevoie, totul doar pentru a se asigura că a incitat suficient românii şi clasa politică oponentă lui pentru ca tocmai acestia să solicita organizarea de referendumuri locale.
Şi nu-l va interesa câte astfel de mega judeţe va fi nevoit să „oferteze”: opt, nouă, 16… Chiar nu îi va păsa, pentru că nu majoritatea covârşitoare a acestora îl interesează (fiind evident că, în mod covârşitor, judeţele vor alege să-şi păstreze actualele graniţe), ci asigurarea cadrului necesar, realizat în mod legal şi oficial inclusiv prin mâna românilor, de a crea zona specială autonomă.
Astfel, în spatele unei manipulării în care Traian Băsescu aşteaptă ca însăşi românii să vină să îi ceară forma de decizie populară, se împlineşte încă una dintre pretenţiile maghiarimii politice. Cu un final previzibil, cu excepţia judeţelor pentru care maghiarimirea vrea „statut special”, restul ţării urmând să rămână neschimbat.
Judeţe „speciale” dinspre care am mai putea avea însă o surpriză. Aceea ca maghiarimea politică să vină să spună ulterior luării deciziei organizării referendumurilor locale că, de fapt, nici nu mai este nevoie de consultarea populaţiei „secuieşti”. Sub marota evitării risipei de bani, aceasta va insista probabil pentru recunoaşterea rezultatelor unuia dintre referendumurile organizate în zonă în ultimii ani şi ale căror rezultate se găsesc la Parlament! Propunere care s-ar putea să-i placă la nebunie nebunului cu aere de vodă-împărţitorul pentru că, nu-i aşa?, se pot face economi tocmai pentru „dragii lui români”.
Şi este cumplit că, în loc să privim viitorul în faţă, ne întoarcem spre umbrele trecutului. Ne întoarcem spre refacerea zonelor speciale care au însângerat odinioară trupul ţării. În plină unitate europeană, noi facem paşi inverşi. Or, ce poţi să mai spui? Poate doar: afară din ţară! Dar nu cu ungurii, ci tocmai cu Traian Băsescu şi pelagra portocalie cu iz de mucegai iredentist.
Lasă un răspuns