Obștea scriitoricească basarabeană – adevărat izvor de limbă românescă

– interviu cu academicianul Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova –

– Stimate domnule academician, care mai este situația obștei scriitoricești din Basarabia?
– Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova cuprinde tot ce are mai bun şi mai reprezentativ ţara în ce priveşte scrisul. Nu este o întamplare deci că obştea scriitoricească s-a situat întotdeauna în avangarda luptei pentru eliberare naţională, pentru trezirea conştiinţei naţionale a romanilor basarabeni. Nu a fost o întamplare că în urmă cu un deceniu şi jumătate, respectiv prin 1989, glasurile noastre s-au transformat în adevărate „trambiţe de alarmă“, mobilizand masele largi ale poporului spre biruinţă. Căci biruinţe au fost toate cele petrecute atunci: limba romană, alfabetul latin, drapelul naţional, imnul…
– Din păcate, multe dintre biruinţele de atunci s-au estompat, altele au fost abandonate datorită unei politici de tip „retro“, de parcă s-ar fi „întors maşina lumii“, vorba lui Eminescu …
– Aveţi dreptate. Multe dintre biruinţele de atunci s-au „uitat“, s-au abandonat, s-au pierdut pe drum, iar idealurile de care eram animaţi, legate de unitatea naţională, s-au îndepărtat tot mai mult. Mai ales în ultimii ani, de cand la conducerea ţării s-a instalat clica comunistă a lui Voronin, care nu este altceva decat o agentură a Moscovei. Odată cu instalarea acesteia la putere s-a impus restauraţia comunistă, de tip sovietic, de care credeam că am scăpat pentru totdeauna. Ea a instaurat o guvernare clasică de dictatură comunistă. Voronin şi ai lui nu mai ţin seama de nimic decat de interesele lor meschine, altele decat cele ale poporului. Ei încalcă Constituţia şi legile ţării privitoare la limba de stat, la grafia latină, la unitatea şi indivizibilitatea statului; la sărbătoarea naţională „Limba noastră cea romană“, pe care au transformat-o într-o „sărbătoare populară a limbii“; la sărbătoarea naţională a independenţei de stat a Republicii Moldova, transformată şi ea în „ziua republicii“.
– Să ne întoarcem la situaţia obştei scriitoriceşti din Basarabia. Fiindcă mi-am amintit de o  „iniţiativă“ ce viza crearea a a încă unei uniuni a scriitorilor în Republica Moldova. Acum nimeni nu mai vorbeşte de ea. Ce s-a întamplat?
– Nu mai vorbeşte, fiindcă nu există. Adică s-a născut moartă, cum se spune. Nici măcar scriitorii de limbă rusă nu au fost încantaţi de ideea de uniune năşită cândva de Voronin. Au plecat doar vreo doi, trei renegaţi, „scriitori“ fără operă, fără nume, nişte anonimi. A fost şi aceasta unul dintre „rateurile“ lui Voronin. Erea doar încercare de a face din înființarea unei noi uniuni a scriitorilor un capital electoral. Așa cum a făcut din comemorarea lui Ştefan cel Mare şi Sfant, din drama şcolilor romaneşti din Transnistria etc.
– Ce îmi puteți spune despre biblioteca de carte romanească …
– Este patronată de Biblioteca judeţului Vrancea, împreună cu Biblioteca municipală „B.P. Hasdeu“ din Chişinău. Se găseste în zona Botanica, pe o arteră cu nume celebru în istoria neamului nostru, B-dul „Decebal“, purtand şi ea un nume nu mai puţin celebru „Ştefan cel Mare şi Sfant“! Iată cum o întreagă istorie a romanilor se află aici, la Chişinău! Conlucrarea bibliotecilor noastre cu cele din Romania reprezintă un lucru extraordinaracad, prin care oraşul nostru are acum o întreagă salbă de biblioteci cu carte romanească, la care nici nu am visat vreodată. Asta nu face decat să ne bucure mult, să ne dea noi speranţe că în cele din urmă idealurile noastre comune se vor realiza, în ciuda tuturor împotrivirilor şi a tuturor greutăţilor pe care trebuie să le înfruntă

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*