Bine ai revenit acasă, Naţiunea!

Bine ai revenit în casele noastre, în sufletele noastre, în aspiraţiile noastre, ale destoinicilor jurnalişti-redactori care au luptat pentru reapariţia ta într-o formă nouă, ce îmbină inteligent, spiritul civic cu cel patriotic sincer şi profund naţional în conţinut; ale statornicilor colaboratori care au pus suflet alături de ei în bunul renume de care te-ai bucurat; ale cititorilor tăi din ţară care s-au regăsit în paginile tale, o aşteptau şi, în cele din urmă, au început să sune la telefon, întrebând: „De ce nu mai apari ?”.

Revenirea ta pe piaţa ideilor, într-un moment de reală răscruce a ţării şi a neamului românesc, va constitui un pilon puternic de susţinere şi răspândire a demnităţii şi mândriei de a fi români care, în ultimii ani, au intrat în derizoriu. În măsura în care „marele fluviu îşi adună apele” sau actualii redactori refac trama foştilor colaboratori, consecvenţi în a scrie şi a-şi exprima opinii şi consideraţii pertinente în legătura cu starea actuală a naţiunii şi o vor îmbogăţi cu atragerea de spirite tinere, de buni condeieri în  mânuirea limbii române şi în interpretarea realităţii sociale confuze, lipsite de orizont în care trăim, ea, publicaţia Naţiunea, va deveni un factor activ în dezvoltarea conştiinţei naţionale, a încrederii în noi, în fiii ţării, în capacitatea noastră de a schimba starea dezastruoasă în care trăim..

Cei 21 de ani care au trecut după schimbarea axei de dezvoltare de la socialism la capitalism nu au fost valorificaţi pozitiv, adică, în vederea creşterii economice mult aşteptate, a îmbunătăţirii nivelului de trai al tuturor cetăţenilor ţării, a creşterii solidarităţii sociale, a păcii sociale, ca mediu fertil pentru declanşarea energiilor pozitive ale tuturor generaţiilor. Dimpotrivă, din cauza unui management defectuos, cuplat cu o corupţie endemică, la nivel de stat, cu lipsa unei strategii de dezvoltare durabilă, complexă, pe termen lung, corespunzător cu cerinţele europene, cu o stare conflictuală continuă, mai ales, în ultimii șapte ani, între guvern şi preşedinţie între 2005 – 2008 sau între guvern, preşedinţie şi opoziţie între 2009 – 2011, am atins performanţa de „stat eşuat”. În scara de valori a Uniunii Europene deţinem locul întâi la cel mai scăzut nivel de trai, la mortalitate, la corupţie, ceea ce a dus la amânarea, pâna acum, a integrării în spaţiul Skengen, la justiţie care, datorită incorectitudinii deciziilor sale, a determinat pe reclamanţi să-şi dobândească dreptatea la CEDO. Un indicator tare al nereuşitei evoluţiei noastre sociale, economice şi politice îl constituie atât lipsa profesionalismului, a expertizei, a culturii istorice şi a culturii generale a membrilor guvernării Băsescu-Boc, cât şi schimbarea continuă a deciziilor luate la vârf. Miniştrii desemnaţi pe criterii clientelare, printr-un nepotism exagerat sau recrutaţi din locuri de muncă ce nu aveau nici o experienţă comună cu fişa postului pe care aveau să-l ocupe, au fost adeseori schimbaţi, dar fără vreo eficienţă sau schimbare calitativă a actului de guvernare.

Guvernul este acum un mozaic de politicieni constituiţi pe parcurs, dincolo de votul dat de populaţie la alegeri, din traseişti sau cei care au trecut de la un partid la altul şi s-au constituit, în grupuri politice acceptate, călcând în picioare normele moral-politice şi democratice, cum este UNPR; din independenţi, care după ce au fost votaţi, şi-au schimbat statutul; din UDMR, sprijin de nădejde al PDL aflat în deficit de voturi şi de încredere a populaţiei şi din celelalte minorităţi decât cea maghiară, minorităţi care în orice cojunctură legislativă este umbra PDL şi a ministrului Emil Boc, chiar când acesta, sub auspiciile preşedintelui Traian Băsescu, ia măsuri de austeritate criminale, precum, tăierea salariilor cu 25%, reducerea ajutoarelor de copii, de handicap, etc, impozitarea pensiilor, creşterea TVA de la 16% la 24 %, cu efecte dramatice în reducerea nivelului de trai al oamenilor.  din cauza creşterii inflaţiei. Cea mai sfidătoare situaţie din perspectivă politică şi democratică este că, atunci când preşedintele şi primul ministru comit, şi au comis destule erori grave de decizie, echivalente cu genocidul uman, şi observă ei înşişi că au greşit, ambii recunosc doar printr-o frază banală, fără niciun fel de responsabilitate politică sau penală, adică, să-şi dea demisia de onoare, cum se întâmplă în democraţiile reale, stabile sau să fie demişi de opoziţie, de populaţia care i-a ales şi sancţionaţi penal pentru răul produs populaţiei. În acest fel, responsabilitatea a devenit o frază goală.

În plus, în ultimii ani, formaţia politică cea mai virulentă în revendicări şi cerinţe a devenit UDMR care, prin şantaj politic, intimidări şi ameninţări că iese de la guvernare, a obligat guvernul la asumarea responsabilităţii, la una din legile organice, fundamentale pentru viaţa socială şi evoluţia viitoare a societăţii româneşti, Legea Educaţiei. Această lege, este o ruşine şi o palmă pe obrazul Statului Român şi al Poporului Român. Acceptând predarea geografiei şi istoriei în limba maternă, limba maghiară este introdusă neconstituţional ca limbă oficială în stat, sfidând, astfel, atât naţia română, cât şi limba română. Această lege discriminează copiii români prin cota financiară mai mare pe care o acordă copiilor minoritarilor, prin păstrarea şcolilor sau a claselor care nu întrunesc numărul legal de elevi, discriminează pe toţi românii, cerând ca minoritarii se beneficieze de un nivel de viaţă mai bun. Prin autonomia educaţională scoate sistemul de învăţământ de sub autoritatea Ministerului Educaţiei şi a Statului Român, în deosebi, dacă avem în vedere că manualele şcolare vor veni din Budapesta.

Pretenţiile maghiarilor şi cedările trădătoare ale guvernanţilor şi preşedintelui ţării nu se reduc la aprobarea Legii educaţiei cu toate nedreptăţile şi încălcările legii fundamentale. Ei au pe tapet un şir real de proiecte menite să-i ducă la obţinerea unui stat maghiar suveran şi independent, în inima ţării în care autoguvernarea, cu instrumente şi instituţii proprii, în afara statului român, să fie legea de bază. Pentru că în 2006 nu au reuşit să obţină votul parlamentului la Proiectul Legii pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, format din judeţele Covasna şi Harghita, la care din martie 2010 adaugă şi o parte din judeţul Mureş, ei nu au renunţat şi îl propun prin diferite alte proiecte. Unul dintre ele este Legea Regionalizării, formă subtilă prin care vor să realizeze tot o autonomie teritorială, precum regiunea Autonomă Maghiară, care a funcţionat între 1952 şi 1968, dar a fost desfiinţată când a avut loc împărţirea administrativ-teritorială a României şi a fost integrată în alte judeţe. În acest scop, maghiarii susţinuţi de autorităţile din Ungaria şi de cei doi unguri din instituţiile centrale ale UE, Laszlo Tokes Vicepreşedinte al Parlamentului European şi Victor Orban, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului European presează guvernul pentru regionalizarea României, până la sfârşitul lui iunie, când sunt încă la putere cu PDL. Dar forma concretă şi numărul regiunilor sunt diferite de la o formaţiune la alta, guvern, maghiari şi opoziţie. Proiectul este în plină dezbatere, fiecare susţinând cu argumente propria propunere şi criticând-o pe a opozanţilor. Important este faptul că UDMR vrea cu orice chip să realizeze o regiune în care Covasna, Harghita, Mureş şi alte două judeţe să constituie o regiune care să ducă la realizarea a ceea ce ei numesc Ţinutul Secuiesc. Imaginea reală este a unui coridor care să ducă spre graniţa Ungariei, ceea ce românii cu simţ naţional şi patriotic nu acceptă. Guvernanţii au propunerea lor, dar tac, ca întotdeauna, cu privire la opţiunea maghiarilor. Opoziţia USL (PSD, PNL şi PC) nu acceptă propunerile guvernului şi ale UDMR.

O altă revendicare, de mare anvergură şi de fond este Statutul Legii Minorităţilor, prin care vor sa-şi atingă acelaşi scop, autonomia teritorială pe criterii etnice, în care să dispună în mod legal de autoguvernare economică, socială, culturală, politică, financiară, pentru că în fapt, în viaţă, aceste autoguvernări funcţionează. Ne-au demonstrat-o cercetătorii şi oficialităţile române din Covasna, Harghita şi Mureş la dezbaterea de la Parlamentul României din 7 iunie 2011, cu tema Consecinţele adoptării Proiectului Legii Statutului minorităţilor naţionale asupra Statului Român şi a românilor din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Legalizarea statutului ar reglementa drepturile colective, teritorialitatea, ca element fundamental al exercitării drepturilor colective şi definirea statului român ca stat multinaţional, în cadrul căruia minoritatea naţională maghiară, devine persoană juridică de drept public şi îşi organizează organisme proprii, investite cu autoritate de stat, la rândul lor persoane juridice de drept public.

Proiectul de modificare a Constituţiei, cu obiectivul schimbării actualei împărţiri administrative şi crearea a 8 regiuni de dezvoltare europeană, ar favoriza crearea regiunii autonome maghiare sau a Ţinutului Secuiesc şi eliminarea Art. 1 din Constituţie, în care se afirmă că România este stat naţional suveran şi independent, unitar şi indivizibil, atribute ce sunt negate de maghiari, care afirmă că România este stat multinaţional.

Deschiderea la Bruxelles a Reprezentanţei Ţinutului secuiesc în Casa regiunilor Ungariei, ca un fel de amabasadă a acestuia, prin care să stabilească relaţii şi activităţi comune cu alte state, ca de la stat la stat, este o altă sfidare a statului român, care are deja o reprezentanţă acolo pentru toate judeţele şi a poporului român. În aceeaşi cheie, a afirmării brutale a autonomiei ca libertate de a guverna după legi proprii, trebuie înţeles şi  interesul exacerbat pentru simbolistică, prin care schimbă numele străzilor care mai poartă nume de personalităţi ale istoriei sau culturii române, exclud insemnele românilor din steme, vrând să-şi creeze o istorie artificială, bogată în evenimente cu semnificaţie.

După această succintă prezentare a eşecului actualului regim social-politic de a-şi împlini sloganul „Să trăiţi bine” şi de a da viaţă reală siglei „Dreptate şi Adevăr” (DA)  cu care a câştigat alegerile în decembrie 2004, avem o imagine reală a marii schimbări care se impune la viitoarele alegeri, locale, parlamentare şi prezidenţiale, pentru a intra pe făgaşul unei dezvoltări care să se înscrie în parametrii Uniunii Europene, dar şi ai aspiraţiilor poporului român de a fi respectat şi tratat cu demnitate în proiectele viitoare.

La realizarea acestu deziderat nobil, măreţ, poate contribui şi publicaţia Naţiunea, ca însemnat „watch dog” al democraţiei, promotoare a valorilor, nevoilor şi aşteptărilor mult înşelatului electorat, de-lungul a două decenii, redându-i personalitatea şi scoţându-l din captivitatea letală în care trăieşte în ultimii ani. Cum? Scriind adevărul  şi numai adevărul, oricât de crud ar fi, despre aleşii care îi abandonează de îndată ce s-au aşezat pe fotoliile confortabile, la butoanele de decizie, pentru a-şi chivernisi propriile afaceri.

Bine ai venit acasă, Naţiunea, gând frumos şi bun, vis neînvins de nimic că vei participa prin articolele tale la zidirea unei lumi mai luminoase, mai drepte, că în pofida tuturor atacurilor maghiare vom rămâne un stat naţional suveran şi independent, unitar şi indivizibil, care ne va oferi un nivel de viaţă decent, chiar în condiţiile în care va veni vremea plăţii banilor împrumutaţi de la FMI, Uniunea Europeană şi de la băncile interne, bani risipiţi cu generozitate de actualii guvernanţi, tocmai pentru că ei sunt lipsiţi de grija zilei de mâine.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*