Un cal enigmatic

Privit prin prisma simbolului a cărui sfinţenie a traversat atâtea milenii, „Calul Enigmatic” din faţa Troiei se poate ca în realitate să fi fost un mesaj pecetluit cu chipul Călăreţului Dunărean prin care marii preoţi din Hyperleareia îi cereau capitularea cetăţii a cărei rezistenţă îndelungată afecta interesele păstorilor.

Urmele lăsate de zidirea succesivă pe aceeaşi temelie a nouă cetăţi, dintre care ultima este Troia Homerică, dovedesc importanţă strategică deosebită pe care o avea respectiva zonă situată în nord vestul asiei mici. Acolo se adunau cirezile boi urmate de turmele de oi care sugerau unduirea troienelor de zăpadă şi, după un scurt popas, păstorii se îndreptau către păşunile stabilite de mai marii cetăţii.

Dările plătite la intrarea în interiorul spaţiului supus aceloraşi legi aplanau eventualele conflicte, dar, la margini, unde apăreau şi interesele altor centre de putere, puteau să degenereze în războaie care adesea se sfârşeau după ce unul dintre adversari era complet nimicit. Drama învinsului era cântată de rapsozi aleşi din rândul orbilor.

Cetăţi care s-au chemat „Troia” par a fi fost mai multe dar, deocamdată, o să o considerăm adevărată pe aceia descoperită de SCHLIEMANN după indiciile din celebra epopee.

Din aceeaşi sursă ştim că războiul de cucerire a Troiei a durat zece ani cu sorţii schimbători de izbândă şi că ar mai fi continuat dacă nu s-ar fi recurs la darul otrăvit sub forma unui cal de lemn.

Această stratagemă cu iz ilar pare o îngroşare făcută de rapsozi cu intenţia să-i măgulească pe grecii învingători dar care te face să-i pui la îndoială veridicitatea.

Troienii făceau parte din neamul Traco-geţilor pentru care simbolul Călăreţului Dunărean avea un grad ridicat de sfinţenie fiind purtătorul mesajelor pe calea cea dreaptă hotărâtă de consiliul marilor preoţi. Misiunea de vestitor a Călăreţului Dunărean este dusă mai departe de către Sfântul Gheorghe care aşa cum este înfăţişat în sfintele icoane îl arată cu suliţa pe acela despre care s-a scris „vede-vor pe Acela pe care L-au împuns” (Ev. D.Ioan cap. 19 verset 37) adică pe Iisus care s-a asemuit pe sine cu şarpele ridicat de Moise în pustiu (Ev. D. Ioan cap. 3 verset 14).

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*