Toată lumea recunoaşte că este nevoie de o nouă lege fundamentală ( mai puţin Iliescu &Co, explicabil…), dar nimeni nu a venit cu următoarea propunere: Ia să ne dăm laoparte noi, politicenii, că tot suntem blazaţi şi blamaţi, unii profesionişti şi alţii, majoritatea, amatori şi carierişti, şi să o invităm pe Măria Sa Naţiunea să îşi desemneze un for constituant care să elaboreze un proiect de Constituţie pe care să îl supună largii dezbateri publice şi abia după aceea să fie supus plebiscitului…
Şi atunci ce și-a zis Vodă Cotroceanu cel Sucit: Mai bine să îmi fac eu loc în istorie ca un fel de Cuza reformatorul, să mi se mândrească nepoții cu ocaua lui Băse și să clintesc eu schimbarea Constituției, decât să-i treacă prin cap norodului, ațâțat de Opoziția asta guralivă de stânga-centru-dreapta, să dea de pământ cu căciula ruptă de atâta scărpinat în țeastă în 21 de (bruc)ani de îndoială și afurisenie împotriva stăpânirilor și să o pună de vreo mămăligă explozivă, luîndu-se care cumva după ciudații(!) ăia de islandezi care, fără scenariști nemuritori de genul Nicolaescului, fără disidenți poeți noaptea veseli ziua beți de teapa și țeapa Dinescului, fără actorași pe rol de soiul Caramitrului și Diaconului, fără generali speciali de tipul Militarului și Stănculescului, dar mai ales fără un emanat scos de la naftalina ceaușistă , un bolșevic sadea de halul Iliescului, programat să confiște și să ofere neomăgăretului nomenclaturist și securist puterea, viitorul și țara, s-au pus admirabil pe făcut revoluție populară adevărată, s-au pus cu de la sine putere să pună mâna pe putere și să-și facă țară nouă, economie nouă, administrație nouă și Constituție nouă, sfidând sublim însăși noua ordine mondială impusă de-a sila.
Că balonsaidul zis Constituție al confecționerului năzdrăvan Iorgovan, croit pe umerii și talia salvatorului cu pulovăr pe gât, trebuia înlocuit cu un parpalac mai modern, mai mulat, mai cambrat, mai comod și să dea bine la norod , nu e romăn să nu recunoască, de la amărăștean până sus la cotrocean…Și dacă socotim timpul, timpii și timpurile în unitatea de măsură ”escu”, prin simpla aritmetică a epocilor care s-au tors și ne-au stors descoperim că un Iliescu plus un Băsescu fac un Ceauşescu și că ar cam fi cazul să ieșim și noi din lunga tranziție de adormit (și jefuit în somn) poporul și să ne constituim(!), în sfârșit…Așa ne este scris nouă, românilor: domnitorul și constituția…Ca imediat după `89: românul şi buticul…Iar de 64 de ani de la lovitura de stat bolșevică și impunerea cu tancul sovietic a republicii de tip stanilist și a primei constituții comuniste nici un conducător și nici o clasă politică nu a avut curajul clarificării istorice a felului în care, fără consultarea națiunii, ne-am culcat seara Monarhie și ne-am trezit dimineața Republică…
Revizuirea sau schimbarea constituției ar trebui să pornească de la necesitatea istorică și juridică de a lămuri odată pentru totdeauna problema legalității republicii prin consultarea voinței poporului, după o pregătire minuțioasă a acestuia, în vederea alegerii definitive a formei de guvernământ. Ar fi un pas important pe care și l-ar asuma un bărbat adevărat de stat, sau o clasă politică cinsită și curajoasă. Abia de aici se va putea face pasul următor: înlocuirea constituției lui Iliescu cu o alta nouă, dar nu cu una a Băsescului, ci cu una a Românilor. O constituție care să fie o operă colectivă a societății civice, a celor mai luminate minți și a celor mai curate suflete, fiind nevoie, pentru aceasta, de curaj din partea Președintelui, Puterii, Opoziției, magistraților și tuturor diriguitorilor în vederea alocării timpului și pregătirii necesare unei astfel de construcții noi şi durabile cum nu s-a mai făcut în România modernă din 1923 încoace. Orice iniţiativă a oricărei forţe politice şi a oricărui şef de stat va pune înainte propriile interese şi va neglija în mod sfidător, ca şi pănă acum, însăşi naţiunea, interesele societăţii civile în ansamblu şi interesele cetăţeanului în parte şi va încerca să întărească şi mai mult pârghiile statului şi caracterul autocratic al aleşilor prin legi electorale sucite şi răsucite.





