Ne-am infierbantat adolescenta lasandu-ne leganati de respirarile sufocate de mister ale Dunarii ajunsa la Braila,de viscolele din Baragan.A spune ca o fraza pusa de el pe tipsia
diminetii iti face ziua sa tremure-n alint si sa se imbrace in straie de iasomie nu faci decat sa te asemeni tuturor tinerilor din veacul trecut,de varsta mea vreau sa zic,descoperitorii lui Fanus prin pagini de vindecat doruri grele si spaime de tot felul.
Mi l-am inchipuit umbland calare prin holdele Baraganului,cu spicul cat vrabia si trupul ca trestia,pornite spre cer de pe cand cei din vechi se pomenira cu Dariu al lui Istaspe.Prea sunt fermecate slovele lui si prea criptic sipetul cu imagini ajunse sa rascoleasca simtiri si ganduri-de nu stii sa te feresti la timp-ca sa nu te indemne sa crezi ca verbul lui are intelegeri mitice cu dropiile Baraganului.Stau acolo substantive si adverbe,adjective si toate cele, note sfintite ce isi astepapta stapanul de flaut pentru a le culege si trimite, atinse de mir,spre sufletul nostru in asteptare.Ai nevoie de ochelari pentru a-i putea urmari mersul sprancenelor peste fruntea adumbrita de polen nestiut.
Altfel, riscul e mare.Vorba lui Fanus doare ,de nu arde de-a dreptul,cand e sa doara ori sa arda.De stii a te aseza in ceea ce fizicianul numeste punctul focal,daca te lasi binecuvantat de asemenea plasare in timp si spatiu,pregateste-te sa primesti drept in fata botezul cu roua sfintita de care doar el se dovedeste in stare s-o adune picatura cu picatura in aghiazmatarul
incapator,cat sa ajunga la omenirea intreaga.
Mă intreb cum ar fi aratat,fara el, pagina rezevata scrisului romanesc in Cartea Cartilor?
Într-o emisiune de televiziune pentru TvRM ii ascultam marturisiri de la Scoala de litertura si mai apoi despre cei dintai ani de gazetarie consumati in paginile presei de tineret.Povestitorul isi umezea glasul si te lasa sa asculti alaturi de el mersul cretei pe tabla din fata clasei.A scris de la inceput cu parerea ca ataca o meserie in care peste umar iti este urmarit,analizat si
judecat orice semn diacritic,dator sa exprime sens si intelepciune.Intocmai ca pe dascalul care, in formula afisata la vedere,nu are voie sa iasa din desenul exactitatii si al gandului convingator. Sunt tentat sa cred ca din prima lectie de Abecedar urmarita in scoala din sat, Fanus si-a jurat pariul de care nu s-a despartit nicicand:imbinarea de catre ei a acelor semne,potrivirea lor in cuvinte,propozitii si fraze sa se produca de fiecare data altfel.Sa nu semene intre ele si sa difere de altii.
Cand literatura si-a permanentizat coltii,si-a lasat loc pentru cerneala tipografica rasarita in arome inconfundabile in asteptarea zorilor.La mijlocul anilor ’60 purtatori de penita exersata in registrele fictiunii au coborat in marginea gazonului cu ganduri rebele.Cronica sportiva a troznit din incheieturi. Noi ni-i aducem aminte pe trubaduri-Eugen Barbu,Ion Băiesu,Constantin Chirita,Radu Cosasu,Ioan Chirila,Adrian Paunescu.Premiantul clasei este, fara dubii, Fanus Neagu,cel carre a instituit drept unitate de masura in zona celui
mai citit gen publicistic metafora in stare pura. De atunci incoace,coloane nesfarsite de aspiranti la glorie in domeniu sunt terorizati de ideea ca in ale scrisului exista un singur zeu, cu numele stiut.Si de aici,dansul insomniilor. Îmi marturisea,asaltat de entuziasmul meu starnit de Cartile cu prieteni ca ,la un moment dat,a fost tentat sa scrie si o carte cu non-prieteni,ca sa le zic asa. L-a descurajat un act contabilicesc elementar:n-a descoperit atatia inamici in masa de cunostinte acumulate intr-o viata.Astfel ca ne ramane sansa de a savura „Cartea cu prieteni”rechemata in raft de curand,intr-o exemplara tinuta de Muzeul National al Literaturii Romane.Te privesc de pe coperta doi ochi senini,intrebatori(ceva de genul:Ne stim de undeva?),dedesubt pometii obrajilor se lasa catre buzele schitate in zambet,si ele pornite a sopti (poate:Alearga dupa mine ca sa te prind!).Te uluieste lista celor la care s-a gandit ca
fiindu-i si fiindu-le aproape,ramai dezarmat cand vezi cine sunt fiintele de care se stie legat.Spectacolul incepe dincolo de pervazul primelor oranduiri de gânduri.Poezie,muzica,pictura,sculpturi.Citesc din spusele despre Nichita:”Poate
mai mult decat noi toti din generatia Labis,Nichita n-a lasat timpul sa curga pe lânga el zadarnic.Fruntea lui ingemaneaza pulsatii din Eminescu si linge tainele cerului ,dincolo de sublime cunoasteri,unde numai gandul pur ,iluminat de zboruri apologetice ,toate spre aripa lui Dumnezeu ,poate patrunde ca o mireasma a inspiratiei.”Si despre Sorescu:”Marin ridica poduri din frunze de aur si prin burlanele casei lui ,din matase,se revarsa pe cerul pamantului floare de curcubeu si penele pasarilor din vise”.Tineam sa-i avem sub priviri pe toti trei-Marin,Nichita si Fanus, coboratori din troita unor luni inceptoare de zodii-februarie,martie,aprilie.Primul venea pe lume intr-o zi de 29 februarie, cel din mijloc pe 31 martie.Fanus Neagu este nascut pe 5 aprilie.
Aminteam de zambrele ce le simteam dinspre pagina semnata de Fanus.La capatul acelor zile ce se lasa cu greu tinute in frau,adultul din mine si-a potrivit reteta de liniste si impacare:vaslesc cu voluptate luand in piept tornadele
clopotelor de matase lasate de el sa curga spre noi.
Lasă un răspuns