Aşa cum în `89, după acel controversat „a fost sau nu a fost”, am fost uimiţi să aflăm şi să ne inflamăm că literatura şi în general scriitura de sertar pe care se mizase nu a existat, că nici un autor al vremii nu a scris în taină şi nu a păstrat sub cheie opere subversive şi explozive lipsite de căluşul regimului totalitar, tot astfel descoperim cu mare descumpănire faptul că, după două decenii de minciuneală şi păcăleală din partea măgăretului nomenclaturisto-securist care a fesenizat comunismul şi şi-a potenţat prădătorii să înşface ţara cu gheara partidelor care, indiferent de culori şi umori, de la FSN-Iliescu se trag, cel de la care toate ni se trag, nu există formaţiuni politice sau civice „de sertar” , nu există organizaţii sau asociaţii de rezervă gata să intre în lupta politică, să azvârle din catafalcul trecutului leşul în putrefacţie şi să mobilizeze societatea civilă disperată şi disparată precum o turmă rătăcită lipsită de un baci dibaci.
La începutul acestui an, pe fondul dezastrelor sociale provocate de criză şi recesiune, părea că au loc frământări în toate partidele şi instituţiile statului şi la toate nivelurile sociale, că pluteşte în aerul politic viciat nevoia de primenire, de schimbare, de reformare chiar şi cu preţul unei revolte ca rezultat al contaminării de la alte state abil dirijate împotriva propriilor regimuri depăşite şi înţepenite, că atât Puterea cât şi Opoziţia, una mai slabă şi mai parşivă decât cealaltă, dar alcătuind la un loc un bloc din cea mai samavolnică şi trădătoare hoardă politică din istoria României, se tem, se precipită şi şi-au dat tainic şi instinctiv mâna simţindu-se ameninţate.
A fost o scurtă perioadă de vânzoleală în care se făcea vorbire despre nevoia grabnică de naştere chiar şi cu forcepsul a unui nou partid pronind de la un nucleu sau altul de iniţiativă încropit pe Internet, o cale sigură şi rapidă de coagulare şi dezvoltare a unei iniţiative civice de proporţii . Părea momentul istoric şi mai ales isteric ideal în care un grup de intelectuali şi politicieni tineri, necompromişi să scoată din inerţie şi resemnare naţiunea oferindu-i un nou proiect viabil şi modele ale unor oameni de valoare autentică pentru o Românie „altfel”. Au existat chiar şi glasuri de politicieni şi intelectuali reputaţi care au făcut să vibreze diapazonul pentru a da tonul unei noi muzici pentru înlocuirea vechilor partituri şi partide compromise cu o nouă formaţiune de soiul Alianţiei Civice din perioada conglomeratului CDR: Mircea Cărtărescu, Sebastian Vlădoiu şi Cristian Ghinea au scos capul fiecare din ungherul lui şi au trâmbiţat felurite variante de formaţiuni virgine precum Albă-ca-Zăpada având în comun iniţiativa în reţelele de socializere de pe internet şi caracterul civic, gregar, contagios.
Jurnalistul Mihnea Măruţă chiar a conturat în linii viguroase schiţa unui partid Facebook , iar Lavinia-Cristina Iosif-Lazăr a dat scânteie la platina bujiei formând rapid un grup entuziast de iniţiativă. Părea că motorul improvizat va merge…Dar nu a mers, s-a împotmolit de la prima cheie din cauza lipsei de coeziune şi a unui lider autoritar, respectat, de notorietate, a unui „cap limpede” aşa cum există în orice redacţie a unui ziar serios. La fel păţise prin 2004 şi tentativa de partid al lui Cosmin Alexandru care chiar pornise maşinăria alimentată cu un amestec promiţator de carburanţi numit „voluntariat”, ajutat de tineri plini de elan managerial.
Avea să urmeze arestarea otevistului Dan Diaconescu…Apoi manevrele de însuşire şi deturnare a milioanelor de adeziuni obţinute cu televizorul pentru mult trâmbiţata gogoriţă populistă „Legea Cojocaru”, operă a iscusitului şi afurisitului jurnalist Tudor Barbu care l-a folosit şi manipulat pe economistul gălăgios pentru scoaterea din pântecele populismului, prin cezariană, a Partidului Poporului, o formaţiune de tot caragialele şi de tot carnavalul politic. În aceeşi perioadă se zbuciuma şi penibilul aspirant Remus Cernea, de profesie candidat fără profesie, un politruc al găştii diversioniste Hrebenciuc, C.Guşă, S.R. Stănescu, Nistorescu, Ciuvică, Ciutacu şi alţi mercenari ai trusturilor, un postac de facebook proaspăt rejectat de Partidul Verzilor datorită gravelor prejudicii de imagine, să înfiinţeze împreună cu rătăcitul dezguvernat al deltei, jurnalistul Liviu Mihaiu, Partidul „Albă-ca-Zăpada” căzând în capcana preluării unei denumiri aruncate la şto, în bătaie de joc, de către Sebastian Lăzăroiu, cu trimitere la „Partidul Piraţilor”, o parodie politică ce părea să prindă rădăcini în Vest.
Ei bine, în tot acest timp, fără ca mulţi ziarişti şi politiceni să bage de seamă sau să ia în serios fenomenul, a apărut, a funcţionat şi a tot crescut o formaţiune eminamente civică fondată în preajma ultimelor alegeri prezidenţiale şi a cărei denumire a contrariat şi încă derutează: „Mişcarea România Altfel”, prescurtat Mi.R.A., deoarece termenul „altfel” din sintagmele ” o Românie altfel, o ţară altfel, o politică altfel, o economie altfel…” este foarte uzitat în campanii de către neinspiraţii noştri politiceni demagogi care invocă schimbarea. De asemenea, reprezentantul Casei Regale, Princepele Radu, a folosit această sintagmă dându-i aproape valoare de concept în scurta tenativă de campanie electorală pentru prezidenţialele din care s-a retras înainte de a candida şi a consacrat acest termen ca denumire a propriului jurnal electronic prin care ţine legătura cu simpatizanţii. Pornind chiar de pe blogul Principelui Radu, „Mişcarea România Altfel” avea să se contureze curănd într-o formaţiune civică apolitcă, sau mai degrabă antipolitică, o replică dură la adresa partidelor politice perimate, dezavuate şi hulite de către electorat. Mi.R.A avea să fie transferată de cître fondator la sfârşitul anului 2009 de pe Forumul Mişcării România Altfel unde începuse să fie acaparată, forfecată, atacată şi măcinată din interior de către oportunişti de toate culorile, inclusiv promonarhişti, riscând să se dizolve, în planul mediatic virtual al reţelelor de socializare, având după câteva luni de la lansare peste 700 de membri simpatizanţi între care multe nume de marcă. Mi.R.A. are, se pare, toate premizele de a se transforma în partid politic civic, ca formaţiune a intelectualilor şi elitelor dacă îşi va găsi liderii spirituali potriviţi şi dacă se va bucura de suficientă promovare şi popularitate pentru a contracara partidul oteviştilor, maneliştilor şi elodiştilor la adăpostul căruia încearcă să se pună penalul Dan Diaconescu.
Din păcate această mişcare întărzie să coaguleze la nivel naţional şi să devină o forţă politică activă fiindca lipseste liderul sclipitor, de înaltă moralitate care să reprezinte forţa motrice unificatoare a tot mai mulţilor militanţi şi simpatizantii. Rămân la credinţa că MISCAREA ROMANIA ALTFEL reprezintă alternativa civică la actuala clasa politică lustrabilă, compromisă, lipsită de orice credibilitate.
Lasă un răspuns