Dacă au fost ori nu închisori CIA pe teritoriul ţării noastre, chiar nu mai contează acum. Cu adevărat important este faptul că, plecând de la o supoziţie, abil manipulată la vremea respectivă pentru a face greu de separat minciunea de faptele reale, americanii ne-au pus astăzi o imensă ţintă pe frunte. O anatemă pe care o vom avea de dus multă vreme de acum înainte.
Statele Unite, graţie mecanismului universal de manipulare, mass-media, au „scăpat” o informaţie esenţială. O găselniţă de presă care, într-un scenariu urmat pas cu pas, capătă o importanţă cu mult mai mare decât are în mod real. Aceea că, reuşita lichidării lui bin Laden (executat rapid, deşi nu era înarmat, dar, mai ales, fără a mai beneficia de dreptul de care fac atâta caz americanii, dreptul la o un proces chiar şi pentru un terorist) s-ar datora informaţiilor obţinute în presupusele închisori CIA găzduite cândva de România.
O informaţie abil strecurată care, în fapt, este folosită pentru a justifica decizia de amplasare a celui mai important element al sistemului anti-rachetă pe teritoriul ţării noastre.
Nimeni nu pune prea multe întrebări. Mare parte a presei noastre s-a făcut preş în faţa informaţiilor „oficiale”. Şi este grav că ultimul gardian al adevărului, mass-media, nu are curajul să chestioneze autorităţile de la Bucureşti despre felul în care americanii ne aruncă în spate faptul că o informaţie obţinută într-o închisoare CIA din România, cu mulţi ani în urmă, a stat la baza identificării şi lichidării lui Osama bin Laden. Un personaj care de atunci, de la vremea în care informaţia se spune că a fost „stoarsă” de la teroriştii chestionaţi undeva în România şi, până la momentul identificării, este de presupus că şi-a schimbat de mai mult ori ascunzătoarea.
De aceea, e clar că undeva lucrurile nu se potrivesc. Fie informaţia „locaţiei” teroristului (ex) numărul 1 a fost obţinută mult mai recent, ceea ce înseamnă că practica CIA a continuat până în zilele noastre, fie, din graba de a crea un argument, oficialii americanii nu au mai ţinut cont de lucrul cel mai important într-o manipulare. Detaliile.
Dar, toatea acestea deja nu mai contează azi. Esenţial, tragic chiar, este faptul că, prin justificarea amplasării scutului anti-rachetă în România inclusiv dintr-o „sinceră” preocupare de a ne proteja pe viitor de posibilele riposte venite ca urmare a obţinerii aici a informaţiilor care au dus la lichidarea lui bin Laden, americanii ne-au aşezat pe frunte o a doua ţintă. Mult mai mare, mult mai vizibilă, mult mai provocatoare… Scutul antirachetă.
Un „scut” care, înainte de a ne proteja, ne pune pe frunte un semn numai bun de luat în cătare. Căci, de acum înainte, orice fundamentalist exacerbat va învăţa unde este România din două motive. Iar pentru această vulnerabilitate ar trebui să-i cerem socoteală indivului care ne-a transformat în posibile victime. Traian Băsescu.
Ar trebui însă să le punem întrebări şi altor paria ai clasei noastre politice, părți ale slujului în faţa diverşilor „licurici” doar de dragul de a se vedea, ciclic, la putere. Pentru că totul a fost bine programat.
În primul rând, dezafectarea unitătii militare de la Deveselu (Caracal). O unitate aeriană de elită a României (unde a aterizat primul avion Mig, unde au fost realizate primele zboruri sonice, unde erau hangarate, unitatea dispunând de o infrastructură remarcabilă, primele escadrile de avioane militare de luptă „Mig”), unitate scoasă din uz aparent ca parte a modernizării Armatei Române şi a adaptării la cerinţele Nato, dar nu rasă din temelii. Aici nu li s-a permis hoţilor să taie fierul, iar terenul nu a ajuns pe mâna şarlatanilor imobiliari. Nu, unitatea a fost conservată, constituind astăzi amplasamentul celui mai important element al scutului americanan: bateria de rachete.
În paralel, pentru a se asigura de „colaborarea” unei populaţii ce ar fi putut protesta împotriva unei asemenea decizii, dacă ar fi înţeles gradul de periculozitate, România a fost sărăcită cu ajutorul conducătorilor lachei de la Bucureşti. Înfometată şi îndatorată pentru a ajunge să se bucure la firimiturile pe care este de aşteptat să ni le arunce americanii ca preţ al găzduirii sistemului.
Un scenariu ce pare a da roadele aşteptate… Căci, după felul în care ne hlizim tâmp (oare sărăcia să ne fi ştirbit şi ultima fărâmă de raţiune?!) la ideea că „Vin americanii!” (deşi au venit ei şi la Constanţa, iar oamenii de acolo sunt la fel de săraci, la asta ar trebui să se gândească locuitorii din Deveselu care cred că au ajuns la porţile raiului), pare că într-adevăr suntem deja prea săraci pentru a mai ridica fruntea. Pentru a mai conştientiza pericolul la care îi expunem pe copii noştri.
De 20 de ani americanii încearcă să convingă o ţară europeană pentru a accepta să se expună riscului de a gazdui sistemul anti-rachetă. Iar ceea ce nu au reuşit cu bani grei, au făcut acum prin iscălitura lui Traian Băsescu. Or, în vreme ce vecinii noştri râd pe îmbufnate, fericiţi că au scăpat de sub talpa jandarmului mondial găzduind doar elemente ce nu le vor transforma în ţinte imediate, noi am intrat sub un risc terorist major.
Lasă un răspuns