Pentru a celebra trecerea a 130 de ani de la naşterea artistului Iosif Iser, Muzeul Național Cotroceni organizează o retrospectivă a scenelor de viaţă autentice şi fascinante prin reprezentarea lor de către artist. Evenimentul este organizat în colaborare cu 15 instituţii muzeale din Bucureşti şi din ţară, universul cromatic a lui Iosif Iser putând fi admirat până pe data de 31 mai 2011.
Expoziţia intitulata „Univers cromatic Iosif Iser” cuprinde peste 100 de lucrări, atat de pictură cât şi de grafică, redate într-o tematică variată, plină de noutate şi excentrism, caracteristici ale creaţiei sale. Printre cele mai reprezentative opere expuse pe simeza Muzeului Naţional Cotroceni se enumeră „Doi turci într-o cafenea”,”Familie de tătari”, „Peisaj dobrogean”, „Odaliscă în albastru”,”Odaliscă cu mărgele”,”Cadână în verde,”, „Peisaj din Spania”,”Spaniolă cu evantai”,”Portret de spaniolă”,”Nud şezând”, „Femeie cu jacheta galbenă în fotoliu”, „Balerină”, „Arlechin”, toate gravitând în jurul unui „Autoportret” realizat în apogeul carierei sale, la varsta de 70 de ani.
Remarcabil interpret al fiinţei umane, ale cărei stări sufleteşti le surprinde în multiple ipostaze, Iosif Iser dezvăluie prin creaţiile sale un univers dominat de tonuri reci sau calde, cu personaje cu trăsături severe şi costumate deosebit, fapt datorat de excentricul tematicilor abordate.
Pictor şi grafician romano-evreu, Iosif Iser (1881-1958) a studiat la Academia de Artă din München şi ulterior la Paris. Prima expoziţie personală are loc la Ploieşti (1904), urmată de expoziţii, aproape anual, la Bucureşti, Iaşi, Paris, Anvers, Bruxelles, Viena şi New York. Începând cu anul 1921, participă la saloanele de toamnă din Paris, precum şi la diverse alte evenimente internaţionale, dovedindu-se a fi extrem de activ. A fost membru al grupurilor „Tinerimea artistică”, „Arta Română”, şi înfiinţează în 1936 gruparea, „Arta” împreună cu Gheorghe Petraşcu, Camil Ressu, Jean Alexandru Steriade şi alţi artişti plastici, urmând ca în anul 1937 să fie distins cu Marele Premiu la Expoziţia Internaţională de la Paris. Iosif Iser a fost un artist al poporului, devenind membru al Academiei Române din 1955. Încă începând din 1905, realizează desene satirice vizând problemele societății pentru publicaţii atât din ţară cât şi din străinătate („Adevărul”, „Furnica”,”Flacăra”,”Facla”,”Belgia Orientului”, „Le Témoin”, „El Papitu”, etc.).
Studiile la München contribuie la formarea sa ca artist fixând o înclinaţie pentru compoziţia clară, organizată după principii conservate de tradiţie. În epoca respectivă, viziunea sa are o adresă polemică atât în raport cu lirismul semănătorist, cât şi cu noile experienţe, Iosif Iser urmând cu încăpăţânare reperele durabile ale realităţii precum: peisajul, figura umană etc. Temele dobrogene, cu reprezentări de portrete de localnici tătari, au stat la baza perioadei de maturitate creativă. Călătoriile în Spania şi Orient, vin să dezmorţească paleta şi ductul pictorului, cromatica devine mai luminoasă, iar orientarea spre exoticism, manifestată deja pe plaiurile româneşti,se evidentiază la nivel de creaţie. Tratarea tematicii legate de tătari nu dispare din vizorul artistului, însă o alta fascinează, obsesiv se poate zice, cea a arlechinilor şi balerinelor, explorată necontenit.
În tuş, cărbune, guaşe, acuarele, în contraste puternice de culoare, Iosif Iser concretizează o lume cu portrete expresive, tipologii de turci şi tătari, ţărani, odalisce senzuale, nuduri, peisaje, arlechini melancolici şi balerine.
Lasă un răspuns