Aşa de bine s-au potrivit lucrurile în ultima perioadă că parcă îţi vine să crezi că şnurul manipulărilor de la Cotroceni a trecut cu mult dincolo de graniţele pe care le intuiam. În fapt, este posibil să ne aflăm în faţa celei mai abile manipulări post-decembriste. Murdară, dar suficient de elaborată pentru a periclita multe dintre actualele libertăţi cetăţeneşti
Mai întâi, Adrian Severin. Prea s-a potrivit dezvăluirea apucăturilor şi practicilor ilicite ale acestuia, activităţi prestate de multă vreme submasca lobby-ului în Parlamentul European, pentru a nu ne pune unele întrebări. O potrivire în care, în cadenţa evenimentelor previzibile a se derula sub „braţul” Justiţiei, o mână mai mult moartă când e vorba de apărarea drepturilor cetăţenilor, dar tiranică în loviturile sale politice, trebuie să ne aşteptăm nu numai la ridicarea imunităţii şi simpla cercetare, ci la o adevărată târăre a europarlamentarului sub luminile mass-media. Mai ales după ce se vor fi stins proiectoarele aţintite azi, într-o diversiune care ne insultă inteligenţa, asupra unor personaje de pagina a cincea.
Atunci vom asista poate la primă lovitură în plexul Opoziţiei. Una meticulos pregătită pentru vremea în care ştim că ar fi timpul „precampaniilor”. Asta dacă va mai fi prea curând vreo campanie electorală în România sau totul se va stinge sub campania de marş forţat în care ne târeşte actualul regim. Pentru că, arestarea unui important reprezentant al social-democraţiei, fie chiar recuzat acum de partid, se va constitui într-o lovitură care, în contextul practicii de tergiversare a PSD-ului, va afecta USL inclusiv prin apariţia tensiunilor între liberalii „curaţi” (până va pune Traian Băsescu un alt dosar murdar specific jocurilor lui) şi social-democraţii „dovediţi” şi prin acest caz de înaltă corupţie a unuu fost membru de partid.
A doua mare „potrivire” din ultima vreme este extrădarea lui Nicolae Popa. Personajul care, ne promitea manipulatorul-şef, „va popii” pe mulţi. Lucru care va ajunge la apogeu la momentul potrivit.
Iar lucrurile nu se opresc aici. Fostul şef de la CFR, Mihai Nicolaiciuc, se află deja în faţa anchetatorilor, în plus, după lovitura dată imaginii (şi nu numai) sindicatelor prin arestarea lui Marian Petcu s-a mai potrivit de-o găselniţă cu efect întârziat. Asta chiar pe mâna sindicatului care a urcat pe postul liderului arestat preventiv un alt personaj suspect, care a derulat afaceri dimpreună cu Sorin Ovidiu Vântu. Şi care, printr-o arestare previzibilă în megadosarul off-shore-urilor s-ar putea constitui într-o nouă lovitură a Cotrocenilor, netrebuind ignorate nici exerciţiile „de încălzire” precum arestările din vămi…
Acestea sunt loviturile „politice”. Cele sociale, deşi în acest moment al prăbuşirii PDL-ului şi al coagulării nemulţumirii oamenilor faţă de aceia care le-au distrus puţina bunăstare par imposibil de aplicat, sunt şi ele parte a întregului care ar urma să strivească multe dintre libertăţile din România.
Pentru că, după ce au tăiat salarii şi pensii, partidul de guvernământ ar putea afişa prima acţiune de momire a electoratului în care nu ar trebui să dea nimic în plus. Nu ar fi nevoit să inventeze artificii bugetare pentru a-şi asigura fondurile pentru mitele elctorale. Pentru că le are deja conturate. Create din clipa în care a fost tăiat prima pensie…
Speculând criza, Traian Băsescu a jucat o carte mult mai ieftină raportată la necesitatea deschiderii sacilor bugetari. Aceea de a da ca mită electorală ceea ce a luat. Iar după ce a luat, în numele crizei şi de la pensionari, şi de la bugetari, va începe să dea înapoi „eşalonat”. O eşalonare care va începe în clipa în care va dori să de-a drumul campaniilor electorale şi care va continua cât va fi nevoie, dar nu mai mult de momentul alegerilor. Câţiva paşi premergători au fost făcuţi: restituirea unui procent infim din sfertul de salariu furat de la bugetari, alocarea grupelor pentru pensionari, restituirea sumelor luate din ajutoarele de şomaj…
Or, dacă românii se vor mai păcăli o dată, lăsând raţiunea pradă diabolicei manipulării în care vor primi sperţul electoral practic din propriul buzunar, va fi tragic. Căci, după aceea, „jocul” se va sfârşi.
În faţa acestei aglomerări de acţiuni, USL, şi aşa extrem de firavă în afişarea unei agresiuni cel puţin egală sfidării pe care ne-o servesc guvernanţii, ar putea rămâne fără cartuşe. Asta dacă va mai apuca să ducă arma politică la ochi…
Lasă un răspuns