Din ,,Grădina Maicii Domnului”, cum a crezut Papa Ioan Paul al II-lea că poate fi considerat pământul românesc miruit de Dumnezeu, televiziunile, multe la număr, au trimis echipe de trepăduşi să transmită în direct nunta princiară de la Londra. Două săptămâni nu s-a vorbit decât de nunta secolului. Abia am mai putut auzi câte ceva despre ce se mai întâmplă în lume. Şi se întâmplă multe: sărăcie, foamete, revolte, războaie, modificări majore în echilibrul, şi aşa şubred, al lumii. Noroc că americanii l-au găsit şi l-au eliminat pe Bin Laden că dezbaterile pe marginea fericitei nunţi nu s-ar fi oprit curând.
În România, numită de şugubeţi ţară tristă plină de umor, tocatul frunzei pe marginea declaraţiilor patronilor cluburilor de fotbal, a meciurilor care încă nu au început, încă nu s-au terminat, a bătăilor ţigăneşti, a scandalurilor găinarilor mărunţi asigură existenţa celor 30-40 de canale de televiziune din Bucureşti. Pe cele din provincie nu le pun la număr. Intelectualii naţiei sunt doi şi îi vedeţi în fiecare duminică la postul public de televiziune. Tot e bine! Dar nici aceştia nu întârzie pe micul ecran prea mult pentru că norodul trebuie să afle cum se simte lumea la Vama Veche. Pentru care sunt trimise alte echipe, e drept cu cheltuieli mai mici decât cele pentru Londra. Unde sunt chefuri sunt şi fătuci, vorba unui ziarist căruia, când i se adresează cu maestre i se roşesc obraji nu de ruşine ci de plăcere. Iar fătucile de televiziune pun chefliilor întotdeauna întrebări neaşteptate: cum vă simţiţi? După un râgâit al unui mitocan sau o aplecare în faţă a bustului pentru a fi văzută în splendoarea ei reuşita împlantării noilor silicoane, vin şi răspunsurile. Şi ele neaşteptate: O.K., maxim, super-super! Sunt singurele cuvinte slobozite de petrecăreţii veşnici, amatori de prafuri şi ierburi, pensionari abonaţi la Vama Veche, la nenumăratele cluburi din oraşele Grădinii Maicii Domnului. Echipele televiziunilor, publice şi private, nu lipsesc de la aceste ,,evenimente” care conferă mondenitatea unei naţii, în sfârşit dezinhibată şi scăpată de troglodismul comunist. De unde bani? O tâlhărie, o crimă, devalizarea unei bănci, un cuţit în gâtul unei bătrânici care a luat pensia. Care-i problema?
Să-mi fie îngăduit să mă opresc puţin la nunta princiară de la Londra chiar dacă nu intră în şirul petrecerilor de 1 Mai de pe litoral sau de la consacrata Vama Veche. Televiziunile din România (vedeţi, nu spun româneşti) nu puteau să rateze să performeze din nou. Ele îmi oferă ocazia să mă confesez într-o chestiune de filozofie naţională: biblicul ,,Fericiţi cei săraci cu duhul” a fost naturalizat în România. Naturalizat şi adaptat. El defineşte la noi nu calea spre mântuire ci drumul scurt al prostiei. Două săptămâni bune televiziunile din România au adus în platouri tot felul de pierde-vară care au întors pe toate feţele rochia miresei şi pregătirile prinţului pentru mult aşteptatul moment al sărutului în biserică. Au fost trimise, de la toate televiziunile, echipe care să transmită de la faţa locului totul, dar totul despre nunta secolului, cu grija să nu intre naţiunea în insomnii. Trebuie să anunţăm primii cum arată coroniţa, inelul, rochia miresei, cum se va îmbrăca mirele: militar, civil, modern, clasic? Televiziunile de la noi ne-au obişnuit de mult cu astfel de griji. În fiecare ianuarie, echipele lor se deplasează la Rio de Janeiro pentru a transmite direct de pe sambadrom. Curiozitatea pentru nunta de la Londra – sincer, ca orice român le doresc mirilor casă de piatră! –curiozitatea zic o egalează pe cea a domnişoarelor trimise să ne comunice prompt şi cu exactitate date despre cantitatea de prezervative distribuită pe plajele de la Copacabana în timpul faimosului carnaval brazilian. Aflate la faţa locului, domnişoare transmiteau informaţiile cu profesionalism, emoţie, entuziasm şi voluptate onirică. Pentru nunta de la Londra s-a schimbat puţin scenariul. Au fost invitaţi în platourile de televiziune politicieni şi parlamentari aleşi de noi nominal, pentru a vedea cum stăm cu viitorul.
Despre prostie se poate glosa mult. Există pentru aceasta un vocabular consacrat care şi-a câştigat dreptul de a intra nu numai în fondul principal de cuvinte al limbii române ci şi în tradiţiile românilor. Un politician foloseşte pentru mulţime un termen golănesc pătruns cu autoritate în bogata literatură post-modernă pentru care scatologia intră în criteriile de premiere ale Uniunii Scriitorilor. Nu-l reproduc. Şi nici nu-mi propun să lungesc discuţia despre prostie. Dar vreau să adaug o constatare: televiziunile franceze şi americane, pe care le-am vizionat selectiv din interes comparativ, au fost îngenuncheate pur şi simplu de profesioniştii televiziunilor din România şi de competenţa politicienilor noştri. În Grădina Maicii Domnului nunta a fost un bun prilej şi pentru o propagandă vânjoasă în favoarea monarhiei. Au fost risipite frământările pesimiştilor. Pentru că, trebuie să spunem, unii se alarmaseră că sărutul dat unei pământene de un prinţ cu sânge albastru ar putea aduce nori asupra viitorului monarhiilor în lume. Alţi debateuri se temeau că exerciţiul de un deceniu al romanticului gest, consumat de cei doi îndrăgostiţi de un deceniu, nu ar fi suficient să înlăture o posibilă fâstâceală taman în biserică. Am dedus din convingerile politicienilor noştri că ar fi fost semn rău. Piei, drace! Dâmboviţenilor le fugea gândul şi la soarta monarhiei în România. Noroc că televiziunile au adus rapid în studiouri experţii. Ei au dat garanţii că un astfel de pericol nu paşte naţia rumână. Cel mai căutat pentru liniştirea neamului a fost un avocat convertit recent la monarhism, care a pledat neobosit şi fără onorar pentru revenirea monarhiei în România.
Ca să închei, cred că nunta de la Londra a contribuit viguros ca televiziunile din Bucureşti să atingă toate pragurile prostiei. De la transmisiile echipelor trimise la carnavalul de la Rio până la dezbaterile în jurul nunţii princiare britanice nu s-a schimbat nimic. Rămânem consecvenţi şi fideli slujbaşi ai ridicolului.
Prostia din Grădina Maicii Domnului, după cum se vede, este mare.
Lasă un răspuns