Într-un mic sătuc din apropierea graniței cu Ucraina, România ascunde o biserică unică în lume, a cărei istorie este veche de secole. Ce o face atât de specială? Lăcașul de cult este jumătate ortodox și jumătate catolic. Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan este o biserică jumătate ortodoxă și jumatate catolică[1], care se află în localitatea omonimă, în județul Botoșani, este ridicată anul 1802 și poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Se integrează într-un ansamblu valoros, în care se remarcă o poartă cu clopotniță deasupra, ziduri laterale cu statui din piatră și un monument funerar în amintirea familiei ctitorilor. Poarta-clopotniță împreună cu zidurile laterale amintesc de intrările în mănăstirile fortificate moldovene. Statuile așezate pe coronamentul zidului de incintă reprezintă pe Iisus între cei doisprezece apostoli, în mărime naturală, și sunt unice în România. Întregul ansamblu se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: BT-II-a-B-01990. Biserica de lemn a fost construită în anul 1802 pe cheltuiala boierului Vasile Curt, stăpânul de atunci al moșiei Hilișeu. Deasupra ușii de intrare, sub o serie de sculpturi florale, se află săpat în ușorul ușii „1802, mai 21”. Conform tradiției locale, biserica ar fi fost nucleul unui schit de călugărițe, așezat în mijloc de codru. Biserica a fost completată într-o fază ulterioară cu poartă și zid de incintă, de o nouă generație din familia proprietarilor de moșie, Alecu și Ana Curt. Bătrânii satului povestesc că „Ana, soția boierului, a fost catolică și boierul a fost ortodox … ca să nu se certe cu soția sa, a făcut clopotnița și gardul în stil catolic.”Această clopotniță este ridicată de către Ana Curt, născută Berneasa (1832-1867), pe la anul 1858, odată cu monumentul funerar din incinta bisericii. Pe monumentul funerar se poate citi, pe latura de sud, următoarea dedicație: „Aleco și Anna de Curt stăpânitori din Hilișei didică acest monumânt mult jeliților ai lor copii Anna, Gheorghie, Alecsandru, Oto, Maria și Vasilie, înființat în anu 1858”. Pe fața de răsărit a monumentului sunt trei plăcuțe de marmoră scrise. Pe cea din stânga se poate citi: „Alecu Curt decedat în anul 1889, în luna iunie, binefăcătorul și stăpânitorului acestor locuri … recunoscătoare: Didina și Eugenia”. Biserica a fost în timp înzestrată cu odoarele necesare de aceeași familie de ctitori. Pe o icoană se poate citi: „Această sfântă icoană s-a făcut de robii lui Dumnezeu Alexandru, Anica și fiul lor George, familia Curt, anul 1854 martie 11 zile”. 
Biserica se află situată astăzi în câmp, între Hilișeu-Horia și Hilișeu-Crișan, la doi kilometri distanță de fiecare sat, în apropiere de pădurea „Călugărița”. Intrarea în curtea bisericii se face pe un drum mic prin partea de miazănoapte. Curtea împrejmuită cu gard de ostrețe are în interior plantație de arbori. Tot în curte, la răsărit de biserică, se află clopotnița. Corpul construcției este din zidărie de cărămidă, pe temelie de piatră, de formă pătrată, formată dintr-un singur rând. În axul clopotniței, peste vechea intrare în incintă, se ridică chipul Mântuitorului între doi îngeri. În dreapta și stânga lui Iisus, pe coama zidurilor, sunt chipurile apostolilor, în mărimea statului de om. Ansamblul de la intrare în incintă își găsește paralele atât în arhitectura fortificațiilor moldovene cât și în monumente sacrale similare din Ucraina de vest și Polonia. Sculptura poartă caracteristicile artei baroce. Corpul bisericii este format din bârne de lemn încheiate în cheotori netede, bisericești. Structura de lemn stă pe o fundație de piatră care preia denivelările terenului, în partea răsăriteană soclul ridicându-se la 1,5 m. Planimetric, construcția are corpul biserici alungit, terminat spre răsărit cu un altar decroșat poligonal. Pronaosul este și el terminat poligonal, spre apus. Acoperișul are coama înaltă și poale duble la streșini, în genul bisericilor poloneze și ucrainiene, carateristică întâlnită și la bisericile de lemn din Maramureș. Streșinile sunt prelungite mult în afară, la cca 1,5 metri, pentru protejarea pereților. Peste acoperișul naosului se înalță o turlă de lemn decorativă, ce duce încă o dată cu gândul la bisericile de lemn poloneze. Intrarea în biserică se face prin partea de miazăzi și este protejată de un pridvor rectangular, etajat, caracteristic bisericilor de lemn moldovenești. Pridvorul este lucrat din bârne de stejar, iar ușa de la intrare este lucrată cu barda. În pridvor, pe ușorii ușii de intrare în pronaos, se văd cinci rozete ornamentale. Tot în pridvor se văd „doi balauri” frumos sculptați. În pronaos, în partea de miazănoapte, se află mormântul ctitorului. Pronaosul este despărțit de naos printr-o serie de stâlpi de stejar. Naosul este dreptunghiular, boltit, iar ferestrele laterale sunt plasate între streșinile exterioare, la o înălțime de peste trei metri. Pereții sunt tencuiți și văruiți în interior. Altarul este despărțit de naos printr-o frumoasă catapeteasmă din lemn de tei. Biserica este unică în Europa, fiind singura care are atât elemente catolice, cât și ortodoxe. În ciuda unicității, lăcașul de cult a fost lăsat în paragină și nu este inclus în niciun circuit turistic. Prea puțini sunt cei care îl vizitează sau ajung la el întâmplător, pentru că se află în zonă.
Aflând de situația disperată a acestui monument unicat, „Ambulanța pentru Monumente” s-a implicat într-o intervenției de urgență asupra zidului de incintă al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” Comuna Hilișeu-Horia, jud. Botoșani, imobil cu o istorie și arhitectură impresionantă. Scopul intervenției a vizat punerea în siguranță a zidului de incintă prin eliminarea lucrărilor care au condus la acumularea umidității în masa zidăriei și, mai apoi, la freabilizarea cărămizilor, a coronamentului de piatră de la baza statuilor și a statuilor propriu-zise. Astfel, voluntarii au îndepărtat tencuiala din mortar de ciment de pe laturile de sud, est și nord ale zidului, după care au făcut injectări în masa zidăriei, în zonele sensibile, cu mortar fluid de var hidraulic, urmând apoi rezidiri punctuale cu cărămidă plină și rostuiri. Paramentul zidului a fost finisat cu tencuială și tinci pe bază de var hidraulic. Împreună cu restauratorii ce li s-au alăturat, au biocidat și au îndepărtat depunerile biologice de pe statuile și de pe coronamentul din piatră, cu instrumentar adecvat. Întrucât statuile vor rămâne în continuare expuse intemperiilor, iar acestea prezentau exfolieri parțiale și demineralizări ale pietrei, ele au fost la final tratate preventiv cu o soluție de restaurare pe bază de etil-silicați. Astfel, s-a prelungit perioada în care pot aștepta o intervenție majoră de restaurare. Cu ocazia îndepărtării lichenilor de pe suprafaţa statuilor, s-a descoperit inscripţii cu caractere latine la nivelul soclurilor, păstrate parţial, cu ajutorul cărora a fost posibilă identificarea tuturor personajelor. Mai mult, patru dintre aceste statui prezintă orificii de inserţie a unor elemente metalice, dispărute astăzi, fiind vorba de atributele iconografice ale Apostolilor. Voluntarii doresc să mulțumească doamnei Ligia Teodoru și domnului Mihai Spiridon, restauratori în cadrul Palatului Culturii Iași, care li s-au alăturat și i-au îndrumat cu pasiune. De asemenea, părintelui Iulian Barabasa și domnului primar al comunei Hilișeu-Horia, Ioan Butnaru, care le-au asigurat masa, cazarea și toate condițiile pentru a le duce lucrarea la bun sfârșit, doamnei Luminița Ungureanu, care i-a găzduit și gătit cu grijă, precum și comunității din Hilișeu-Horia.
