Negreșit, înlocuirea „woke” europenist-bruxeleză a tradiționalul șantaj rusesc al închiderii robinetului cu toate acele condiționări date de disponibilitățile, stocurile, prețurile americane interne și previziunile de posibile penurii ale Unchiului Sam, se va generaliza prin acțiuni similare dinspre toate piețele transcontinentale de pe care UE achiziționează astăzi orice pentru a-și asigura „independența” (energetică, alimentară, de resurse)… Atunci poate manualele de „următoare economie” (ca model) vor consemna noua formulă de înțelegere de cartel mondial de piață. Și la nivel de prețuri, și la nivel de stocuri și ca posibilități de transfer și transport… Și când structurile de tip „cartel” nu vor mai fi organizate doar la nivel național, nici doar regional, nici transfrontalier, ci de-a dreptul transcontinental… Și când Bruxelles -ul nu va mai avea nici un control asupra monopolurilor și a înțelegerilor (tot mai brutale) de piață pentru a încerca să încetinească măcar extinderea crimei organizate dincolo de structurile „clasice”. Pentru că Uniunea Europeană va fi ea în afara jocurilor de control și supunere monopolistă pe care îl vor face toți acei „parteneri” pe care Bruxelles -ul îi înșiră astăzi mândru drept mărgele, dar nu pe un colier de nestemate al Europei, ci pe o funie ce atârnă de gâtul ei… Atunci, toate acordurile de importuri ale Uniunii (de resurse energetice, de alimente, de produse agro-alimentare și industriale dinspre SUA, India, China, Australia, America Latină și Coreea de Sud) se vor concretiza, nu ca avantaje pentru UE, ci drept condiționări și șantaje prin înțelegerile „de cartel” dinspre acei exportatori de produse și resurse aproape de necesitate pentru Europa. Pentru că monștri nonrațiunii de la Bruxelles i-au adus pe piața europeană în loc să stimuleze posibilitățile interne ale propriilor membre UE. Iar înțelegerile pe care le vor face toate acele piețe mari, între ele, contra Europei, sunt inevitabile… Pentru că UE nu și-a lăsat nici o marjă… Iar, de exemplu, ceea ce apare acum dinspre Statele Unite ca un șantaj, și tot mai puțin ca un acord în parteneriat de transfer de motorină favorabil și Europei, se va rostogoli și dinspre acestea… Și nu doar la nivel de motorină, benzină și, curând, combustibil de aviație, ci și în ceea ce privește necesarul Europei de gaze naturale, produse agro-alimentare, industriale, resurse, materii prime…
Și da, poate că această configurare de acum a unui posibil cartel al motorinei transcontinentale (transcontinentală – ca piață de import din SUA – astăzi, Coreea de Sud – săptămânile următoare etc) ar fi fost o formă de crimă organizată în domeniul combustibililor pe care guvernele și autoritățile naționale europene ar fi putut să o țină sub un oarecare control… Doar că managementul catastrofal al Europei al Bruxelles -ului (sau, poate, dimpotrivă, genial, dar pus în slujba răului absolut) este cel ce ne-a adus în situația în care am putea vorbi, curând, tocmai despre un cartel transcontinental al combustibililor transcontinentali… Apoi al altor resurse, materii prime, produse finite… Pentru că acolo ne vor plasa, pe tabla de șah a lumii (dar nu ca jucători-decidenți, ci pioni în mâinile altora), politicile economice ale unei Uniuni care, în numele (pseudo) independenței sale energetice, doar a înlocuit o formă de dependență tradițională (având repere, înțelegeri, cutume relativ stabile) cu una total imprevizibilă… Cu unele, curând, la fel de imprevizibile… Pentru că, în numele boicotului Rusiei (în favoarea Ucrainei), Europa s-a desprins de aceasta ca mod de obținere a resurselor energetice… Un soi de „marea luptă” pentru independența UE… Dar nu una față de mizeriile progresiste, reperele „woke”, opreliștile abuzive în promovarea propriilor istorii și valorii (înlocuite cu tipare tot mai scârboase), ci o rupere de resursele necesare ei. Nu doar pentru existența ei industrial-economică, o prezență minimă în importurile-exporturile mondiale, ci și pentru asigurarea bunăstării, minimului confort, ba, tot mai adesea chiar, a subzistenței familiei europene…
Și poate ar fi fost o acțiune remarcabilă dacă obținerea acestei „independențe” nu era de fapt suma mai multor dependențe… Total necunoscute ca factori de manifestare, de evoluție, de persuasiune și șantaj la nivel de produse, de cantități și de prețuri… Or, astăzi, acum, Uniunea Europeană este pusă în fața primului șablon de condiționare (dintre multele ce vor urma) pe care le-a ales în locul dependenței (energetice) de Rusia, fiind de așteptat că „negoțul bruxelez” cu „unchiul Sam”, reprezentat de un comerciant corporatist „pur sânge” (nici măcar un negustor, că și ăia mai ies în pierdere!), să ne ducă în situația în care tradiționalul șantaj al închiderii robinetului rus să fie înlocuit cu presiunea de disponibilități, stocuri, prețuri ale Statelor Unite… Iar „unchiul Sam” doar își arată acum arama… A obținut exporturi de motorină pentru Europa, până la nivelul unui prag de necesitate pentru ea, iar acum atinge persuasiv „robinetul” amenințărilor… Și nu a așteptat întâmplător până acum… Ci pentru a fi sigur că procentul de import dinspre SUA spre Europa va fi trecut de un anumit procent… Un soi de „Rubicon” al necesarului energetic „de urgență” pentru UE: cele 30 de procente de combustibili (în principal, motorină) pe care UE le aduce din America… Și pe care „unchiul Sam” amenință că nu le va mai livra pentru următoarele zile, săptămâni, luni… Cât vrea el… Pentru că așa trebuie tradus mesajul prin care, unilateral, SUA a decis să analizeze „interzicerea exporturilor de motorină pentru 90 de zile”… Și nu așa cum se aruncă fumigenele, pentru a calma cumva propria piață, unde prețurile tot cresc (aparent din cauza apropierii alegerilor legislative americane), ci pentru că așa dictează algoritmul de comerciant abuziv pe care și l-a asigurat Trump prin analfabetismul politico-economic- financiar funcțional al liderilor UE… Și vor fi procente stocuri lipsă nu pentru o parte a UE, ci declanșatoare ale unui tsunami energetic pentru tot continentul. Iar lucrurile nu se vor opri aici… Nu doar la combustibilii petrolieri… Ci vor urma toate acele resurse, materii prime, produse pe care Europa le-a negociat, mândră tare de ea, pentru a-i fi aduse de peste mări și țări… Și poate că, în cele din urmă, nici nu va fi nevoie de un „cartel” transcontinental pentru a lăsa Europa fără resurse… Pentru că, din vari factori, exporturile de motorină ale Indiei către UE au scăzut oricum masiv (de la peste 160 000 de barili la nici 50 000 de barili pe zi), iar China și Coreea de Sud au livrări total insignifiante (China livrând sub o mie de barili pe zi, pentru că se confruntă, grație genialității Bruxelles -ului, cu restricțiile UE asupra produselor susceptibile a fi rafinate din petrol rusesc, iar Coreea de Sud, care livrează circa 2000 de barili pe zi, pentru că este limitată în posibilitățile de export către UE de contractele pe care le are deja pe piețele asiatice)…
