Aceștia par pașii următori… Cel puțin în spatele ușilor unei politici oricum mărunte… Și cum, deja, ar trebui mers la limita legii pentru a sancționa ceea ce este deja în afara legii, predictibil soluțiile vor fi la fel de ilegitime și imorale. Căci, având un interimat ce a trecut de toate prevederile, și cutumele, acolo unde nu mai există raportare legislativă, ar trebui tot mai serios să ne întrebăm: oare de câte demiterii, suspendări este nevoie pentru a scăpa de un guvern ilegitim?… O întrebare pe care juriștii constituționali o evită… Pentru că ar însemna să fie de acord cu acest interimat prelungit „à la longue”, ba, să transforme, prin însăși neintervenția lor în tot acest timp, totul într-o cutumă politico-juridică, universal acceptată… Altminteri, am putea să ne trezim că nimeni nu va mai putea „repara” vreodată Constituția acolo unde aceasta a fost total depășită (dar nu din cauza nefuncționalității ei, ci urmare a imaginației și imposturii patologice a guvernanților de a o încălca în formă continuată, mai mult, de a transforma apoi chiar încălcările constituționale în obișnuințe, cutume și legiferări viitoare)… Pentru că, neexistând nici o intervenție juridică solidă, nu doar „interimatul” capătă un conținut de raportare în timp practic nedefinit, dar toate matrapazlâcurile făcute de guvernanți în această perioadă sunt legitimate, devin legitime și apoi poate chiar spețe pentru viitor… Evident, nimeni nu se aștepta să apară un grup de juriști constituționali care să ridice în fața instanțelor problema actelor semnate de un guvern interimar, ilegitim, penal… A ceea ce ar trebui să se întâmple cu toate acele decizii, acte, dispoziții, legiferări. Dar, întrebări, dezbateri în mediul public dinspre juriști puteau exista… Inclusiv ca formă de presiune asupra guvernanților ilegitimi… Măcar pentru a nu valida prin neintervenție (în fapt, nepăsare) toată această activitate ilegitimă, abuzivă, penală a guvernanților… Și din păcate, este aproape evident că nu vor exista astfel de abordări (juridice) nici după ce acest executiv ilegitim, imoral și cel puțin prezumtiv penal va fi înlăturat… Și nici un jurist nu va pune problema a ceea ce ar trebui făcut, de fapt, cu tot ce a fost decis și legiferat de către guvernanți…
Probabil, dezbaterea juridică va fi înlocuită, ca de fiecare dată, de discuțiile politice desfășurate în spatele ușilor închise (politice, guvernamentale, de clasă și castă politică, de antecameră a serviciilor speciale tot mai nespecializate)… Unde se va decide că nu trebuie să ne complicăm, să luăm literă cu literă aceste decizii… Și nici să analizăm efectele social-economice, politico-internaționale, „geo-strategice” și cele aproape „de război”, cu atât mai puțin să creăm mecanisme de înlăturarea a celor nefaste (adică toate!) pentru că ar ocupa complet activitatea următorului executiv… Așa că vom închide iarăși ochii (dreptății juridice)… Se vor face alte blaturi politice… Apoi, se va merge (în interesul țării, desigur!) mai departe… Într-o formulă nerostită de amnistie a faptelor, acțiunilor, deciziilor, mârșăviilor și matrapazlâcurilor guvernanților… Că vor fi venit peste noi, între timp, alte crize, urgențe, necesități… Și nu va fi vreme de îndreptări ale trecutului, care, fiind oricum istorie, nu-i așa?!, va putea fi lăsat în seama cronicarilor… Iar toate acestea vor fi fluturate și drept acele motive („raționale”) pentru care nici o formațiune nu a vorbit, în termeni juridici și penali reali, despre neconstituționalitatea acestui guvern ilegitim… Vor fi marotele afișate de partide ca justificare a faptului că nu au mers, fie și la limita legii, până în „pânzele albe” pentru a sancționa ceea ce este era deja în afara legii, a Constituției… Pentru că, în modul gândirii politice pragmatice, oricând, oricare dintre ele se va putea găsi, când se vor roti la guvernarea „de rocadă” (de acum a ilegalităților, pentru că tot ceea ce urmează, în lipsa unei sancțiuni a prezentului de guvernare, va fi imoral, ilegitim), în aceeași situație abuzivă, penală… Și atunci, omerta generală a blatului juridic, constituțional și politic va funcționa ca un soi de amnistie… Chiar dacă, de atâtea luni, suntem într-o anomie constituțională… Care ar putea ajunge curând la dimensiunea celei de după schimbarea de regim din 1989… (Atunci, a fost o anomie datorată răsturnării tuturor reperelor, încadrărilor, raportărilor față de actele juridice, astăzi, una cauzată de atitudinile adoptate contra societății de un grup infracțional politic… În care guvernul ocupă doar o parte din eșafodul manipulărilor, minciunilor, vinovățiilor, trădărilor)…
Și nu, soluția nu ar fi nici măcar o demitere în forță… Pentru că, juridic, legal, nu poți demite ceea ce nici nu ființează legal, nu există… Iar faptul că acești guvernanți și-au blindat activitatea inclusiv prin invocarea stării de alertă energetică, în vreme ce toate celelalte state se ocupau de măsuri practice, nu de invocarea de stări, nu este deloc întâmplător… Pentru că, deși nici nu s-a încheiat prima stare de alertă energetică, din urmă mai vine o problemă (și nu o simplă „provocare”!) energetică… Iar guvernanții ilegitimi nu vor avea nici o reținere să mai instituie o stare de alertă energetică: cea a gazelor naturale… Pe care au pregătit-o meticulos… Și care nu va fi dată de lipsa în sine a resursei energetice (gazul natural), ci de tarifele tot mai mari din iarna și primăvara următoare, în principal din cauza prețurilor stabilite pe bursa europeană a gazelor… Căci nu întâmplător guvernanții s-au grăbit să cumpere, în avans, gaze de la o companie străină, care le va exploata, având astfel în mapa matrapazlâcului de guvernare justificarea obligației normelor UE de a se raporta la prețurile de pe bursă. Pe când, dacă le-ar fi achiziționat direct din cotele de participație ale părții române nu ar mai fi putut jongla pe această nouă piață a altor „băieți deștepți” (de mâine)…
