Războiul din Iran înseamnă și sfârșitul sistemului wilsonian, ecumenist și internaționalist al „păcii mondiale” și al luptei de tip polițienesc împotriva războiului. O federație (globală) de state, spune Carl Schmitt, nu cunoaște războaiele, ci doar „execuțiile”. Am avut un secol de execuții, în care conceptul juridic al războiului s-a întors în premodernitate, cu ajutorul nuanțelor moralizatoare (război „just” versus „injust”). În acest sens, s-a operat o discriminare periculoasă între conducerea statelor (începând cu kaiserul Wilhelm al II-lea) și popor (Wilson, în declarația din 2 aprilie 1917 spunea că americanii nu au nimic cu poporul german…). Suntem, așadar, în aria acelor „rogue states”, state pirat, care sunt declarate în afara legii. Care lege? Legea… ecumenistă, internaționalistă dar auto-anihilantă a Societății Globale, care, teoretic, admite orice membru ce respectă statutul pacific al Societății, eliminând complet sensul realist al ideii de conflict.
Dar este posibilă o lume complet pacificată? Numai cu condiția ca să existe un Suprastat care să asigure poliția globală.
Așadar, ori facem o Societate Globală în care statele pier și avem o poliție (Gandarm Global), ori admitem existența statelor ca subiecți ai dreptului internațional (plus eventualele conflicte dintre ele, care pot duce la război) și atunci statele nu mai sunt „rogue states” și dispare și conceptul Jandarmului Mondial. Suntem în această din urmă situație. Trump distruge globalismul fiindcă nu mai are capacitatea de a fi Jandarm. Însă el face războiul, din plin, deși îl îmbracă în straiele vechi ale internaționalismului pacifist. Jandarmul Mondial, însă, nu operează în sistemul internațional în care conceptul de război e clar definit, ci în sistemul în care certurile sunt interne. Doar că este evident că ecumenismul e mort, fiindcă Trump e singur împotriva Iranului, care nu mai este un pirat ce trebuie pedepsit de poliția globală, ci un stat cu interese ce se pot apăra prin război!
Internaționalismul transformă războiul dintre state în război civil, nimic mai mult. Conflictele nu dispar, ci doar sunt blurate în nuanțe morale și sunt „internaționalizate”, fiind „de-naționalizate”. A de-naționaliza un conflict înseamnă a-l transforma în conflict global. Cazul Ucrainei versus Rusia, al Iranului versus SUA etc. În mod normal, separarea dintre regim și popor, dintre stat și națiune este tot un artificiu al noțiunii internaționaliste a războiului (putinismul versus poporul rus, ayatolahii versus poporul iranian pe care Trump vrea să-l salveze de regim etc Evident, rușii au și ei varianta lor, cu regimul Zelenski!). Atenție! Noi înșine putem cădea pradă acestei viziuni stranii, admițând că nu mai avem un stat, ci un „regim” Nicușor Dan sau Bolojan. Așa ceva este inadmisibil în dreptul internațional, fiind o capcană a internaționalizării conceptului de război… Una peste alta, sistemul Păcii de la Paris, de după primul război, întărit tot la Paris după al doilea conflict global, se termină. BRICS este varianta neglobală a lumii de mâine, fără pretenții universaliste, dar făcând apel la concepte juridice clare, ce se vor reașeza și vor trebui reașezate în „dreptul” lor.
