Cimitirele sunt pline de deștepți cuminți ale căror nume s-au șters de prea multa vreme nu doar din memoria umanității, ci și a urmașilor lor. Când omul mic nu înțelege niște lucruri pentru alții elementare, îl declară pe cei ale căror spuse nu le înțelege, nebun. O, și câți „nebuni” de acest tip sunt astăzi în manualele școlare, în enciclopedii, și cum pe nebunia lor s-a construit civilizația… Socrate, în secolul al V-lea înainte de Hristos era bătaia e joc a atenienilor. Râdeau de el că vorbește cu stejarii și pune prea multe întrebări. Astăzi, metoda lui se numește „metoda socratică”. Apoi l-au otrăvit – dând dovadă de prostie curată. Platon, în același veac era privit ca unul cu mințile împrăștiate. Un visător care vorbea despre forme ideale și esența lucrurilor, iar contemporanii lui îl batjocoreau. Dar filosofia occidentală de astăzi pornește de la el. Pitagora, cu un secol înainte era un alt „nebun”, însă teorema lui face ca astăzi podurile să nu se prăbușească. Heraclit, tot atunci era ținta mizeriilor. Dar dialectica lui e motorul înțelegerii istoriei. Empedocles, poetul „smintit”, vorbea despre elementele naturii. Chimia modernă îl citează. Hipocrate, alt „nebun”. Diogene locuia într-un butoi și insulta regii. Contemporanii îl numeau „câine nebun”. Azi, autenticitatea e un trend.
Galenius, în secolul al doilea după Hristos studia circulația sangvina la animale, era „nebunul cu mortaciunile”. Anatomia lui ține și azi. Sfântul Ioan Gură de Aur, în secolul al IV-lea, vorbea contra luxului și a desertaciunilor, un „exilat visător”. Dar cuvântul lui încă răsună. Vasile cel Mare, tot atunci, demasca corupția și era „dus cu pluta”. Teologia lui se studiază astăzi. Sfânta Ecaterina, în secolul al IV-lea, era o „ilosoafă nebună”. Logica ei rezistă și azi. Sfânta Varvara, în același timp era considerată posedată, tatăl ei o bătea. Martiriul ei strălucește acum. Andrei cel Nebun, în secolul al IX–lea umbla gol pe străzi, vorbea cu Dumnezeu – „posedat!” tipa Constantinopolul. Azi, e sfânt canonizat.
Teofilact, în secolul al IX-lea ajunsese din palat la cerșit, spăla leproșii, toți spuneau ca „a înnebunit”. Și acum, umilința inspiră. Galileo, secolul XVI – „pământul se mișcă!” era catalogat eretic, nebun. Azi avem telescopul care ne deschide cerul. Newton, in secolul al XVII-lea, cu mărul lui – un excentric cu mintea-n garduri. Gravitația descoperită de el ține toate manualele de Fizică în picioare. Faraday, secolul al XIX–lea. Un amarat de lustragiu, un „prost de la țară – electricitatea e lui. Pasteur, același secol – „nebunul cu borcane”. Lister, secolul al XIX–Lea vorbea despre antiseptice, era „neînțelegător” cu clismele și se lua de chirurgii contemporani. Azi, operațiile sunt mai sigure datorita lui. Röntgen, cu razele lui X – „fantasmagorie”. Dar prin radiografiile lui se văd organele și oasele. Semmelweis, în secolul XIX, vorbea despre mâinile spălate și era văzut ca un „ungur ridicol”, ceilalți doctori își băteau joc de el. Azi, Igiena îi recunoaște meritele. Tesla, curentul alternativ, porumbei – „un lunatic”. Edison – orașele azi au lumină datorita lui. Și el a fost „nebun”. Bruno, sec. XVI – univers infinit, a sfârșit ars pe rug. Azi, e tăticul cosmologiei adevărate.
…Fiecare prigonitor al acestor oameni făcea parte dintr-o „elită” și își bătea bătea joc de lucrurile pe care nu le putea înțelege. Dobitoacele patentate, intelectualii idioți ai vremurilor lor i-au decretat pe toți acești oameni „plecați”. „Nebunii” aveau lumini prea puternice pentru ochii și mințile de șobolani, de cârtițe oarbe ale contemporanilor lor.
