Restaurarea unor vechi cetăți și fortificații aduce cu sine și un laborios proces de cercetare a stratigrafiei acestor construcții ce se întinde câteodată pe sute și sute de ani. Tot astfel restaurarea Castelului Huniade – unde funcționa Muzeul Național de Istorie a Banatului din Timișoara – a adus la lumină urmele fundațiilor construite pe vremea și la porunca regelui Carol Robert de Anjou, ce au fost descoperite de curând pe acest șantier, dovedind vechimea acestei construcții medievale. Istoria veche de aproximativ 600 de ani este scoasă la lumină pe acest șantier unde au fost descoperite tronsoane din zidul de incintă din perioada lui Iancu de Hunedoara, dar și fragmente de pe vremea lui Robert Carol de Anjou. Castelul Huniade a intrat în șantier după peste 20 de ani de promisiuni, fiind poate cele mai importante lucrări de reabilitare și consolidare din ultimii zeci de ani, ținând cont de imensa valoare a monumentului arhitectural din centrul Timișoarei. Echipele de constructori au descoperit în patru încăperi de la parter tronsoane din zidul de incintă al castelului medieval ce datează din perioada lui Iancu de Hunedoara, dar și fragmente de ziduri din secolul al XIV-lea, care făceau parte din reședința regală a lui Carol Robert de Anjou, cel care ridicat castelul. „Descoperirile făcute acum le completează pe cele realizate între 2004 și 2012, când au fost scoase la lumină în curtea interioară mai multe elemente de fortificații ale castelului medieval și donjonul. Aceasta demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că actuala clădire, în care va funcționa din nou Muzeul Național de Istorie a Banatului, este ridicată exact pe ruinele vechii reședințe regale”, transmite Alfred Simonis, președintele Consiliului Județean Timiș. Vestigiile vor fi puse în valoare exact în locul în care au fost găsite, astfel încât ele să poată spune, viitorilor turiști, povestea uneia dintre cele mai vechi construcții din Banat.
Durata de execuție a lucrărilor de reconstrucție și restaurare este de 36 de luni, perioadă în care vor fi realizate intervenții de restaurare și refuncționalizare, atât în aripa de nord-vest a clădirii cât și în zona sud, sud-vest și sud-est, iar întregul castel va fi consolidat pentru punerea în siguranță și pentru asigurarea unei stabilități structurale. După efectuarea lucrărilor de restaurare arhitecturală, Castelul Huniade va funcționa ca muzeu cu dotări de înaltă tehnologie și cu asigurarea tuturor condițiilor pentru organizarea de expoziții, acțiuni culturale și evenimente de anvergură. Toate finisajele originale și elementele care s-au păstrat de-a lungul timpului – tâmplărie, paviment din marmură și decorații, vor fi refăcute și puse în valoare. „Am discutat cu reprezentanții firmelor care lucrează la restaurarea și consolidarea celei mai vechi clădiri a Timișoarei și una dintre cele mai frumoase din oraș. M-au asigurat că în unele zone antreprenorul și istoricii vor lucra în paralel pentru ca, în 2027, mai multe spații ale Muzeului Național de Istorie a Banatului să fie gata pentru a primi vizitatori în Castelul Huniade”, a menționat Simonis. Spre rememorare, Carol Robert de Anjou (n. 1288, Napoli, Regatul Neapolelui – d. 16 iulie 1342, Visegrád, Pesta, Ungaria) a fost fiul lui Carol Martel de Anjou (rege titular al Ungariei, după stingerea dinastiei arpadiene) și al Clementiei de Habsburg. În anul 1308 a devenit rege efectiv al Ungariei sub numele de Carol I. A dezvoltat economia țării, prin impulsionarea mineritului. În contextul tulburărilor feudale a mutat capitala Regatului Ungariei la Timișoara (1316-1323), unde a murit prima lui soție, Maria de Bytom, înmormântată probabil în Biserica Franciscană din Timișoara. Tatăl său, Carol Martel de Anjou, fiul Mariei de Ungaria (din dinastia arpadiană), a fost desemnat de papa Nicolae al IV-lea ca rege al Ungariei. Carol Martel de Anjou nu a ajuns niciodată la conducerea efectivă a Ungariei. Spre sfârșitul domniei lui Andrei al III-lea al Ungariei, ultimul descendent masculin al dinastiei arpadiene, Carol Robert a debarcat la Split și a ocupat Zagrebul cu susținerea croaților.
În anul 1301, după moartea lui Andrei al III-lea, a fost încoronat de arhiepiscopul de Esztergom și susținut masiv de către papa Bonifaciu al VIII-lea. Carol Robert s-a impus ulterior împotriva pretendenților Wenzel (Venceslau) al III-lea și Otto de Bavaria, care erau favorizați de magnați, care se deciseră inițial pentru Wenzel al III-lea din Boemia. Papa Bonifaciu al VIII-lea a invitat în 1302 ambii pretendenți și, în urma unui proces formal, a acordat tronul Ungariei casei de Anjou. După recunoașterea generală a drepturilor sale, el a mai fost încoronat de două ori (1309, 1310) din cauza unor erori de formă. El a început lupta împotriva oligarhilor locali, care se făcuseră independenți sub formă de cnezate. L-a învins astfel pe Amadeus Aba (1312 la Rozgony), Iacob Borsa (1316, Debrecen) și în trei campanii pe Güssinger (1316, 1319,1326), fiind însă învins la Posada în 1330 de domnul Valahiei. Moartea lui Matei Csák al III-lea (1321) a dus la domnia deplină a lui Carol Robert asupra întregii țări. În 1323 și-a mutat scaunul de la Timișoara la Visegrád. În data de 19 august 1316 a scos Clujul din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia și i-a acordat statutul de oraș (civitas). Între 1323-1338 a întreprins o reformă monetară în Regatul Ungariei, ocazie cu care au fost deschise monetării la Cluj, Sibiu, Satu Mare, Oradea și Lipova. El a centralizat la Visegrád scaunele judecătorilor Curiei, a introdus reforme ale Cancelariei regale si a Justiției, parțial în conformitate cu modelele napolitane (inquisitio communis [mărturia martorilor] și congregatio generalis [sub președinția Palatinei pentru instanța judecătorească]. Explorarea planificată a depozitelor de aur și a reformelor financiare au condus la editarea monedei ungare de aur (florenus aureus), cea mai stabilă monedă a Evului Mediu european.
La 26 iulie 1324 voievodul Basarab I al Țării Românești a recunoscut suzeranitatea regelui Carol Robert, care l-a numit „voievod al Transalpinei noastre” („Vaivoda Transalpina nostrum”, Terra Transalpina fiind numele Munteniei până la Olt în documentele vremii) și i-a acordat ca marcă Banatul de Severin. Astfel Țara Românească se compunea până la Basarab I, din voivodatul „Terra Transalpina” și Banatul Severinului (Zeurin, în documentele vremii). Pretenția ereditară asupra vasalității Banatului de Severin a dus atunci la conflictul cu coroana Ungară. În anul 1330 regele Carol Robert nu a mai prelungit vasalitatea asupra Banatului de Severin, ceea ce a dus la un conflict cu Basarab. În luna septembrie 1330 regele Carol Robert l-a instalat ca ban de Severin pe Dionisie Szechy și a refuzat propunerea de pace a lui Basarab, care i-a oferit 7.000 de mărci de argint. În octombrie-noiembrie 1330 oastea regală ungară a străbătut Oltenia, până la Cetatea Argeșului. Armata lui Carol Robert de Anjou, deși acesta fusese avertizat de însuși Basarab de existența unor pericole necunoscute, a fost surprinsă într-o ambuscadă la Posada, în 9 noiembrie 1330. După o bătălie care a durat până în 12 noiembrie 1330, oastea lui Basarab I, formată din valahi și pecenegi, a repurtat o mare victorie asupra armatei regale a lui Carol Robert. Acesta a scăpat cu viață, îmbrăcându-se în hainele unuia din fidelii săi. Această înfrângere a armatei maghiare și totodată o mare victorie a armatei valahe conduse de Basarab, consfințește actul de naștere a unei țări noi, puternice și independentă, Țara Românească. Totodată strategul acestei victorii a intrat în istorie sub numele de Basarab I Întemeitorul. Restaurarea Castelului Huniade – imobil al Muzeului Național de Istorie a Banatului din Timișoara – ce a adus la lumină urmele fundațiilor construite pe vremea și la porunca regelui Carol Robert de Anjou, ne confirmă vechimea acestei construcții medievale și importanța ei. (G.V.G.)
