În paradigma acestei noi ordini mondiale se remarcă o „construcție”, și ca fundație dar și ca schelet a însăși zidirii de mâine, în care reflecția rațională este înlocuită de o gândire acuzatoare, ca acțiune strict punitivă… Și în care elementul rațional este dat de o parte cu un soi de imperativ a însăși existenței de mâine… A așezări ca „ordine mondială”, pentru că definirea ei ca noua ordine este incorectă, cel puțin pentru că această „zidire” a ei, ca structură definitorie, unic-definitorie chiar, a zilei de mâine trebuie recunoscută ca atare, fie prin acceptarea supus slugarnică a țărilor (renunțând la etalarea raționalului în numele propriului interes individual național, ce va fi atacat nu doar ca naționalism și extremism, ci poate chiar ca acel fundamentalism – axă a răului etichetat deja de astăzi, pradă de drept în războaiele de mâine), fie impusă prin forță, inclusiv în și prin aceleași războaie de mâine. Acum, însă, asistăm la o manifestare tot mai extinsă a unui mod de gândire critică, dar nu în sensul constructiv, ci doar al acuzării, distrugerii și impunerii (strict punitive) ce va strivi și va duce în dicționarul elementelor „incorecte politic” de mâine însăși gândirea rațională, prin acțiunile unor lideri cu forță de decizie… Și chiar dacă par a juca pe table diferite de șah, distincte ca dimensiuni și poziționare în ierarhiile pentru acea construcție a ordinii de mâine, între acțiunile unor lideri de stat, de țări, de guverne, sunt multe și deloc stranii coincidențe… Toate menite a redefini încărcătura logic-juridică în care sensul rațional pălește în fața impunerii, ca necesitate, a unor concepte ce vor fi etichetate, în acel mâine despotic, tiranic, totalitar, ca fiind învechite, periculoase, condamnabile, executabile fără drept de prescripție a faptelor în cazul unor subiecți…
Astfel, deși par că se manifestă pe „pătrățele” diferite, premierul Poloniei chiar la nivelul unei table de șah, cel al nostru pe o zonă în expansiune prin impunere, totuși între ei există un element de agresivitate comun…. Înlăturarea gândirii raționale, a argumentelor și impunerea unei acțiuni acuzatoare decizional-finale. Și poate fatale. Totul cu urmări juridice devastatoare… Pentru că, în timp ce premierul Poloniei decide că teroristul ucrainean care a aruncat în aer gazoductul „Nord Stream” din Marea Baltică nu trebuie extrădat în Germania, pentru a fi judecat, pentru că nu este vinovat, devastând conceptele juridice penale de la nivelul unui lider de stat, prin aserțiunea că acesta nu se face vinovat de distrugerea conductei pentru că… „acea conductă nu ar fi trebuit să existe, nu ar fi trebuit construită” (punând în dreptul internațional un concept grav, acela al dreptului de acțiune pentru argumentul că obiectivul vizat, acum obiectivul, dar mâine poate chiar un subiect, nu ar fi trebuit să existe), la noi, premierul forțează argumente juridice strâmbe prin tăierea unor drepturi fundamentale ale cetățenilor. În cazul lui, de acțiune, prin impunerea cotelor de CASS mamelor, veteranilor, pensionarilor, argumentând că „nu sunt bani la buget”. Iar abuzul juridic intră deja în formula de formă continuată în momentul în care, aproape despotic, acesta are și tupeul de a cere propriilor membri de partid parlamentari să nu voteze amendamentele unui alt partid care încerca (evident în scop populist electoral) să blocheze această prevedere abuzivă. Or, lucrul care l-a împins pe premierul nostru clar în sfera deciziei agresive a fost tocmai argumentul lui că partidul nu ar trebui să voteze așa ceva pentru că există un protocol (al răului, ar fi trebuit să precizeze) între respectivele formațiuni în cadrul guvernării. Aparent, un argument etic corect. Nu și moral. Și poate nu și juridic. Dar completarea făcută de către un alt liberal, avocat pe deasupra, care a mers mai departe (devoalând, în fapt, scopul abuziv dictatorial al măsurii de impunere a CASS -ului mamelor, veteranilor de război și unor categorii de pensionari), și care a argumentat fatalist că „nu sunt bani la buget”, denotă aplecarea spre abuz și dictatură guvernamentală. Pentru că, niciodată, lipsa resurselor financiare la buget nu ar trebui invocată (mai ales de către un avocat) ca justificare pentru impunerea unor abuzuri și desființarea unor drepturi fundamentale (fie și doar pentru părți ale segmentului social), pentru că însăși democrația nu poate fi legată de existența sau nu a banilor „la buget”.
Dar iată că există această tendință europeană (evident, dictată) de a ignora, persifla și chiar nega gândirea rațională (etichetă a unei democrații și unei ordini bazate pe normalitate) prin forțarea unor impuneri de judecată „de război”. În Polonia, prin considerarea drept nevinovat a unui terorist doar pentru că a acționat asupra unui lucru ce „nu ar fi trebuit să existe de la bun început” (!), premierul polonez deschizând o cutie a Pandorei a dreptului de a acționa în numele non-rațiunii pentru multe state! Și nu doar în situația Israelului ca drept de acțiune asupra a ceva ce, în concepția debilă a conducătorilor lui, nu ar fi trebuit să existe (Palestina, dreptul palestinienilor), ci, nu-i așa?!, și a Rusiei, pentru ceea ce și ea poate considera un drept de a acționa, fundamentat juridic acum de idioțenia premierului polonez, împotriva a ceva ce a considerat că „nu trebuia să existe” (Ucraina). Iar în cazul nostru avem acțiunile unui premier împotriva a ceea ce el consideră că nu trebuia să existe: drepturi financiare pentru mame și nou-născuți, scutiri pentru veteranii de război, pensionari, ba, practic, ținând cont de aberația impunerii administrației locale (prin OUG) a utilizării unui număr drastic limitat de… coli de hârtie (!), amănunt amuzant dar care a dus la imposibilitatea tipăririi unui număr de formulare peste cel decis central, inclusiv asupra dreptului de consemnare a nașterilor și deceselor (prin limitarea posibilității de tipărire a actelor specifice, nu?)… În fapt, un alt individ lăsat mult prea liber, și care urmează aceeași linie de desființare a raționalului. Și nu numai dintr-un analfabetism funcțional (și în cazul premierului nostru, și al aceluia polonez) vizând drepturile și libertățile civice, drepturilor pecuniare ori cele vizând scutirile de taxe și impozite etc, dar și din cel al răspunderii penale, chiar și în cazul motivării ca acțiuni „împotriva a ceva ce nu ar fi trebuit să existe”… Totul pentru a desființa logica raționalului și a trasa decizii de impuneri fără drept de apel… Și nu obligatoriu din rea voință ori frustrări așa cum pare acum…
