Soros și societatea lui „deschisă” reprezintă ultimul avatar al Revoluției Franceze. La rândul ei, Revoluția Franceză nu este altceva decât forma pe care a luat-o în Europa principiul și ideologia Progresului (Instinctul Combinărilor de care vorbea Vilfredo Pareto, opus Persistenței Agregatelor, conservatorismului generic al maselor). Francezii și anglo-saxonii și-au împărțit gloria de a răspândi aceste tendințe progresiste în întreaga lume de o manieră strict rațională, dar, în timp, o „insulă” s-a desprins din această coaliție și s-a transformat pe sine în sălaș al așa-zisului conservatorism, Anglia. Insularizarea Angliei după înfrângerea lui Napoleon și transformarea ei în bastion al conservatorismului declarat are unele asemănări cu insularizarea de azi a SUA și transformarea SUA în bastion al conservatorismului, sub sceptrul lui Trump. Anglia a profitat atunci și și-a croit un Imperiu pe valul conservator. Azi, moștenitoarea sa, surprinzătoare, e China! China va încasa dividendele unui conservatorism firesc, dublat de o imensă capacitate industrială. Toată lumea se va raporta la China, așa cum toată Europa se raporta la Anglia, care o sfida prin insularitate…
Franța a rămas singură în aventura revoluționară și după Napoleon și, din păcate, pare că vrea să rămână și după Trump…
Înfrângerea Franței napoleniene pe continent la 1815 are un corespondent în înfrângerea de azi geopolitică a SUA în lume. De data aceasta, BRICS-ul face ceea ce au făcut în cazul lui Napoleon Rusia, Austria, Prusia și Anglia, ca aliate. Ceea ce e interesant de observat este că, de fapt, Franța napoleoniană preluase un program de tipar anglo-saxon, care s-a întors împotriva ei în confruntarea cu puterile continentale ale conservatorismului real. La fel, SUA de azi, până ieri progresistă, va avea de înfruntat Marele Continent Eurasiatic, în care China, India și Rusia nu au altă șansă decât un conservatorism tradițional, neideologizat. Vom înțelege mai bine de aizi înainte confucianismul și hinduismul, vom fi obligați.
Europa joacă azi rolul minor pe care Franța l-a mai jucat după 1815, ultima oară sub Napoleon al III-lea. Mai sunt de „trezit” câteva insule populare din somnul imperial/tradițional. Italienii de ieri sau românii sunt moldovenii de azi, georgienii sau ceea ce a mai rămas din poporul ucrainean. Napoleon al III-e e moștenit direct de Macron în această tentativă fără sens de a mai lungi elanul revoluționar. De fapt, popoarele Eurasiei au obosit de revoluții. Colorate, fățișe, impuse, mimate, toate obosesc spiritul popular. Ultimul Troțki declarat, Soros, va fi „ucis” sau este deja ucis simbolic de Țarul Trump. Nimeni nu mai dorește Progres, toți vor să se întoarcă la Normalitate. Acest sfârșit în fond minor este semn că civilizația europeană, cândva alimentată de o Tradiție mare, a ajuns să se autodevoreze într-o ideologie absurdă, suicidară. „Tendința” asiatică sau africană sunt singurele care pot amâna sfârșitul, deși, cine cutreieră azi Europa debilă și metisată nu poate să nu aibă o strângere de inimă!
Pe pământ european, cei care ar trebui să fie purtătorii de stindard al unei tradiții înnoitoare, asiatici sau africani, nu sunt decât călăii sau groparii cinici ai unei lumi pe care au visat-o și au urât-o în aceeași măsură…
