De regulă, când PNL (mai ales asezonat cu USR), este la guvernare, aduce faliment. Prin fapte și prin vorbe. Gospodăriilor, antreprenorilor și statului. A fost cazul primelor guverne din plandemie, Orban și Câțu. Este acum cazul guvernului Bolojan – Dan. Priviți cum se întrec premierul, ministrul învățământului, ministrul economiei și chiar consilierii prezidențiali să convingă lumea că România este în preajma incapacității de plată ori chiar în faliment de facto și că nu are bani de salarii și pensii. Chestia e că, în timp ce se pronunță cuvinte ca „incapacitate de plată” și „faliment”, economia pe primul semestru a crescut. Foarte ciudat: se zice că această creștere ar fi cea mai mare din UE! Este o certitudine că au crescut cifrele de afaceri ale marilor actori economici: bănci, asigurători, super-marketuri, companii de utilități, cele din domeniul pharma sau Big Tech, păcănelele, consultanța, comerțul cu arme, adică mai peste tot unde se practică optimizarea și unde sunt secrete și afaceri protejate de organele de represiune statală. Capitalismul de supraveghere/spionaj prosperă și fură tva, accize și impozite, prin optimizare fiscală (imposibilă fără protecția serviciilor secrete și a „șpăgii de supraviețuire”). Bugetele serviciilor secrete cresc, printre altele, și pentru acest scop, al protecției pe față sau pe dos a extracției ilegitime a plus-valorii și a basculării ei peste graniță. Colac peste pupăză, și unele întreprinderi publice (pre)falimentare sunt ținute în viață cu pierderi suportate de bugetele publice, cu subvenții sau prin tolerarea neplății contribuțiilor sociale (care poate duce la pușcărie, dar nu atrage nicio atenție câtă vreme managementul acestor companii este de fapt sinecură politică).
Care este „soluția” penelist -useristă, soluția- clișeu? Ați ghicit sau ați văzut live: privatizarea companiilor publice strategice, inclusiv a celor care sunt profitabile. Listarea la bursă este utilizată, de regulă, ca pas prealabil privatizării. Este paradoxal, dar mai sunt astfel de întreprinderi care pot fi vândute unor companii „private” deținute de state UE, cum ar fi Austria, Franța, Germania, Olanda, Italia. Iată exemple: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CEO, Elcen, Romgaz (producție energie), Transeletrica, Transgaz (transport strategic de energie), Romsilva (pădurile țării), Aeroportul Otopeni, Tarom, CFR Călători, Portul Constanța, Metrorex.
Pachetul III de „austeritate” va fi destinat, printre altele, măritișului acestor companii cu „investitori strategici”. Același lucru era și în intenția guvernelor Orban și Cîțu. O parte din elan le-a fost tăiată de o lege de înghețare pe doi ani a vânzărilor de active de la întreprinderi publice. Cu toate acestea, Hidroelectrica a fost listată la bursă (printr-o ciudată procedură care a ocolit listarea ca societate, concentrându-se pe listarea pachetului de 20 la sută deținut de Fondul Proprietatea). Acea lege a ieșit dintr-un proiect de lege pe care l-am scris eu atunci, la solicitarea unor parlamentari PSD, dar varianta originară a legii este mult diferită de ceea ce a ieșit, astfel că nu mi-asum paternitatea legii.De fapt, proiectul meu prevede păstrarea controlului strategic de stat asupra întreprinderilor publice, ba chiar și răscumpărarea controlului în cazul unor întreprinderi strategice deja cedate străinilor de Statul român. Proiectul prevedea și asigurarea continuității acestor întreprinderi, prin fonduri destinate acestui scop și, respectiv, prin emisiunea de obligațiuni convertibile în acțiuni, pe care să le cumpere cetățenii și antreprenorii români.
